Facebook Twitter Email

Doi antrenori americani și elevii lor, toți persoane cu dizabilități, au dat, joi, la Ploiești, o adevărată lecție de viață, demonstrând că nimic nu este imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat.

Ei au arătat că împlinirea unui vis, ca de exemplu acela de a urma o facultate și de a-ți face o carieră ori practicarea unui sport, nu este imposibilă chiar dacă picioarele îți sunt imobilizate de o boală nemiloasă care te face dependent de un scaun cu rotile.

Sala Sporturilor ‘Olimpia’ din Ploiești a găzduit, joi, o demonstrație de tenis în scaun rulant, doi antrenori americani și ‘elevii’ lor români ‘strigând’ către întreaga lume, parcă, faptul că pentru ei nu există ‘nu pot’, și că în fața lor stă un infinit de posibilități, în ciuda realității fizice pe care o trăiesc.

Ca și în cazul oricărui sport, demonstrația a început cu o încălzire. La îndemnul antrenorului Paul Walker, roțile scaunelor participanților la demonstrație s-au pus în mișcare, împinse de la spate de un continuu ‘go, go, go’ strigat de instructorul de peste ocean.

După încălzire, puțin repaus pentru odihnirea mâinilor obosite de tensiunea și forța depuse pentru ‘alergarea’ cu dispozitivele rulante, timp în care antrenorul a oferit explicații referitoare la unele lovituri de bază, ca backhand sau forehand, pentru publicul format din câteva zeci de persoane, între care copii și adulți cu dizabilități.

Și cum teoria este bună mai ales când este împletită cu practica, elevii au fost trimiși pe teren și puși să lovească mingea. Păreau că plutesc în avântul și concentrarea cu care urmăresc să lovească mingea de tenis, făcând cu scaunul rulant piruete și mișcări care par imposibil de realizat pentru cineva care are binecuvântarea de a se folosi de propriile picioare. În realitate, ușurința cu care ei se mișcă ascunde ore de practică, de instructaj în mânuirea scaunului, forță fizică și dorință de viață.

‘Mi se pare puțin greu, dar îmi place foarte tare. Am jucat și înainte de accident tenis, ca hobby, nu ca sport. Diferența este foarte mare, aici trebuie să folosesc ambele mâini și e foarte obositor. Trebuie să împing scaunul, să și țin racheta…’, a spus un tânăr de 23 de ani venit la Ploiești tocmai de la Cluj.

Aplauze și strigăte de bucurie au izbucnit atunci când un băiețel care nu prea nimerea mingea a lovit-o pentru prima dată hotărât, fiind ajutat de un coleg mai mare, care, după ce s-a plasat cu scaunul în spatele acestuia, i-a ghidat mânuța cu brațul lui mai puternic și mai experimentat.

‘Tenisul nu este singurul sport pe care oamenii în scaun cu rotile îl pot juca. Acesta este sportul pe care noi îl îndrăgim, dar știm că mai sunt și altele, precum baschet, tenis de masă, alergări, canotaj. Vrem ca oamenii cu dizabilități să descopere ce sport iubesc, vrem ca ei să iasă și își trăiască viața și vrem de la dumneavoastră să vă luptați pentru asta în comunitățile dvs. Acesta este mesajul nostru, dincolo de tenis, ca oamenii să iasă din casă și să își trăiască viața la maxim’, le-a transmis Paul Walker celor prezenți.

Imposibilitatea de a-și folosi picioarele nu le-a răpit acestor oameni pofta de viață, ei găsind forța interioară de a depăși barierele sociale pentru a trăi o viață de calitate. În drumul lor nu stau nici prejudecăți, nici praguri, nici borduri prea înalte sau rampe de acces prea abrupte și imposibil de utilizat. În fața lor stă un infinit de posibilități…

Evenimentul de la Ploiești a fost organizat de Fundația Motivation România și Ambasada Statelor Unite ale Americii la București, românii utilizatori de scaune rulante beneficiind de experiența a doi antrenori americani, ei înșiși persoane cu dizabilități motorii, respectiv Karin Korb, de două ori paralimpică, și Paul Walker, antrenor-șef al echipei naționale feminine de tenis în scaun Rulant a SUA.

AGERPRES/(AS—autor: Anamaria Toma, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva