După aproape patru decenii de muncă în mijlocul naturii, inginerul silvic Petre Crișan și-a dorit ca la vârsta pensionării să nu se îndepărteze prea mult de natură, motiv pentru care, în urmă cu câțiva ani, a cumpărat gospodăria unui fost morar, din localitatea Almașu. Situată la marginea satului, gospodăria nu era racordată la rețeaua electrică, iar în momentul în care noul proprietar a dorit acest lucru, s-a lovit de refuzul furnizorului dar și de costurile mari pe care ar fi trebuit să le suporte pentru o astfel de investiție, obligatorie, de altfel, pentru un trai civilizat în secolul XXI.

“N-au vrut să extindă rețeaua și atunci a trebuit să mă descurc singur. În capătul satului curentul e slab și Electrica nu mi-a dat aprobare să mă racordez la ultimul stâlp, ci doar din centrul satului. Pe vremea aceea, m-ar fi costat 12.500 de lei din capătul satului până aici, iar dacă făceam racordul din centrul satului, 50.000 de lei. Eu am spus că nu sunt investitor strategic, ci doar vreau să-mi fac o casă”, afirmă Petre Crișan.

Soluția a venit în cele din urmă de firul de apă ce asigura și funcționarea fostei mori, pe care, de această dată, silvicultorul pensionar l-a pus nu să învârtă roata pentru a măcina făina, ci pentru a produce energie electrică verde. După mai multe încercări nereușite, în urmă cu circa un an de zile, a reușit să pună la punct un sistem care îi asigură toată energia electrică necesară, ba chiar ar mai avea să dea și altora.

“Instalația funcționează de circa un an de zile. A fost mai greu până am găsit un generator. Am încercat cu un dinam, cu alternator, dar nu produceau aproape nimic. Instalația am făcut-o eu, artizanal. Generatorul l-am găsit în țară și m-a costat 3.500 de lei. Restul componentelor le-am făcut la un atelier mecanic de la Șaula. Roata a făcut-o fiul meu, cu un tâmplar din sat. A măsurat înălțimea, a luat un placaj mare, și-a făcut un compas, a desenat-o la dimensiune, ca să nu greșească din calcule, și pe urmă a copiat-o. A venit cu tâmplarul, care a lucrat la ea vreo două săptămâni și a făcut-o. Apa care pune în funcțiune instalația provine din pârâul Sfăraș. Acum, alimentez pompa de recirculare de la centrala termică, două televizoare, becuri și aș mai avea capacitate”, afirmă Petre Crișan.

În prezent, instalația produce 24 kWh zilnic, în condițiile în care necesarul mediu de energie electrică pentru o familie cu patru membri, care locuiește într-o casă de 150 metri pătrați, este de 4-6 kWh pe zi.

Sigur, au mai fost și probleme, cum ar fi aceea că iarna trecută a înghețat roata, dar și aceasta s-a rezolvat cu un acoperiș construit deasupra instalației și, cel puțin pentru moment, totul merge bine. Iar dacă apar noi probleme, există ca rezervă un generator de energie electrică ce funcționează cu benzină.

Planurile fostului inginer silvic nu se opresc, însă, aici. Și-ar dori ca, în timp, să achiziționeze un generator de putere mai mare și, de ce nu, acumulatori pentru a înmagazina surplusul de energie electrică produsă.

“Acum avem aici trei pensii — eu, soacra și nevasta, le cumulăm și poate cumpărăm acumulatori. Avem nevoie cam de cinci mii de euro, pentru acumulatori cu o capacitate bună de stocare”, calculează Crișan.

Până atunci însă, acesta s-a gândit să-și valorifice cunoștințele în domeniul plantelor, plantând în jurul casei o livadă cu meri, gutui și peri, dar și câte o cultură mică de coacăz și goji.

“Am lucrat în silvicultură 36 de ani, am fost șef de ocol la Almaș, șef de district și cu doi înainte de vârsta de pensionare, m-am retras ca să pot să-mi fac o livadă, o plantație de coacăz, una de goji și așa mai departe. Goji am pus numai experimental, iar coacăz pe 15 ari”, afirmă Petre Crișan.

Una peste alta, energie verde cu costuri minime, produse ecologice, aer curat și liniște în mijlocul naturii… unii oameni știu să transforme problemele în oportunități.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Diana Dumitru)