Turist in Romania

Facebook Twitter Email

Cetatea Făgăraşului, aşezată la jumătatea drumului dintre Braşov şi Sibiu, este una dintre cele mai mari şi bine păstrate structuri  medievale din România şi din Europa.

Cetatea regală, înzestrată cu cel mai mare domeniu feudal din voievodat a fost construită la sfârşitul secolului al XlV-lea.

Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un ,,castelan”, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş”.

Cercetările arheologice din cetate desfăşurate cu ocazia diferitelor etape de restaurare au scos la iveală existenţa, înaintea acestei cetăţi de piatră, a unei fortificaţii din lemn cu val de pământ, construită aproximativ pe amplasamentul actualei cetăţii.

Această fortificaţtie, dovada unei organizări politico- feudale autohtone voivodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoţit lucrările de restaurare.

Prima piatră de temelie a cetăţii a fost pusă în secolul al XIV-lea, primul domnitor  atestat, care a locuit aici fiind László Kán. Acesta a ordonat ridicarea unei fortificaţii din lemn, iar ulterior, pe timpul lui Majláth István, în 1539, cetatea este reconstruită parţial.

Complexul feudal era înconjurat de un şant de apărare şi de un val de pământ, două elemente esenţiale, pentru acele vremuri, care asigurau, într-o oarecare măsură, un anumit avantaj pentru soldaţii din interior.

În secolul al XV-lea cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş, care era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri, bastioane la colţuri şi un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.

După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom subsuzeranitate otomană. În acest cadru, domeniul şi Cetatea Făgăraşului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei.

Mulţi dintre aceştia au acordat o atenţie deosebită Făgăraşului contribuind la dezvoltarea culturală şi economică a întregii zone.

  • Adăpost pentru averea lui  Mihai Viteazul

Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti între 1593-1601 şi primul unificator al celor trei ţări românesti poartă ,conform unei vechi tradiţii voievodale, titlul de “herteg al Făgăraşului”, încă din anii 1597-1599 şi îşi manifestă pretenţiile asupra acestui teritoriu pe baza unui “ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae” (vechi drept voievodal al Ţării Româneşti).

În anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazu intră în posesia efectivă a Făgăraşului, iar la sfârşitul aceluiaşi an, cetatea şi domeniul sunt dăruite soţiei sale Doamna Stanca, devenind astfel loc de adăpost pentru averile şi familia domnului.

Bustul doamnei Stanca, soția voievodului, poziționat acum la intrarea în cetate, aminteşte, încă, de momentele din timpul primei uniri.

Mihai Viteazul a acordat o atenţie deosebită Făgăraşului datorită poziţiei sale strategice: în aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oştilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, tot aici are loc regruparea forţelor.

În secolul al XVII-lea, adaptările de construcţii şi adăugirile la care este supusă Cetatea vor culmina cu transformarea sa într-o fastuoasă reşedinţă princiară,aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.

Destinaţia pe care au primit-o cele 85 de încăperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetăţii Făgăraşului, în special cele din 1632, 1637, 1656, 1676.

În urma acestor lucrări efectuate în secolul al XVII-lea, Cetatea Făgăraşului devine reşedinţă a principilor Transilvaniei şi centru politico-administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului, fiind un impunător centru medieval.

În timpul lui Gheorghe Rackozi I(1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutură de pământ, realizându-se o rezistenţă de 8 metri grosime.

Totodată, construieşte pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar şanţul de apărare din jurul cetăţii este lărgit, adâncit şi umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.

Ţara Făgărasului devine unul dintre cele mai mari şi mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzând peste 50 de sate administrate prin două curţi secundare.

Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere. Începand cu anul 1696, după pătrunderea armatei imperiale austriece în Transilvania, Făgăraşul devine proprietate a Coroanei Habsburgice.

Trecerea Făgăraşului în proprietate austriacă şi transformarea în garnizoană a însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726. Servind unor scopuri militare, castelul şi cetatea de la Făgăraş îşi pierd eleganţa şi măreţia de odinioară.

Între 1918 şi 1948 a fost garnizoană a armatei române. Din 1918 până în 1923, aicia fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia.

Între anii 1948-1960, în Cetatea Făgăraşului, a existat una dintre cele mai temute închisori pentru deţinuţi politic ale “gulagului” românesc. Cea mai râvnită cetate-castel de pe timpuri are 66 de încăperi, întinse pe cinci niveluri, însă doar o parte dintre camere pot fi vizitate de turişti.

Apropiată de Munţii Făgăraşului, loc de refugiu al militanţilor pentru rezistenţa anti-comunistă, cetatea a devenit una dintre cele mai temute puşcării ale timpului.Numărul celor care au pătimit între zidurile cetăţii pentru că au refuzat să se supună regimului comunist nu se cunoaşte cu exactitate.

Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic, iar mulţi dintre aceştia nu rezistau terorii sistematice. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.

Deţinuţii politic care au fost încarceraţi la Cetatea Făgaraşului în timpul perioadei comuniste au lăsat semne adânci pe zidurile închisorii, unde se găsesc încrustate de mâinile puşcăriaşilor cruci şi rugăciuni.

 

  • Muzeul Ţării Făgăraşului “Valer Literat”

Cetatea a fost renovată şi amenajată ca muzeu în 1965, astăzi fiind unul dintre principalele puncte de atracţie ale judeţului Braşov. Turiştii pot vizita încăperile, interiorul turnurilor şi scările înguste de piatră.

O adevărată poartă spre trecutul îndepărtat al Transilvaniei, Cetatea Făgăraşului oferă vizitatorilor şansa de a păşi într-o lume apusă a Evului Mediu, dar care a rămas încă vie în memoria comunităţii prin marile personalităţi şi prin provocările istoriei scrise pe acest tărâm.

Măreaţă şi impunătoare, cetatea Făgăraşului pe care Nicolae Iorga o considera una din ,,podoabele ţării”, îşi aşteaptă liniştită ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”.

În prezent, Cetatea Făgăraşului adăposteşte Muzeul „Țării Făgăraşului”.

Secole de istorie sunt îngrămădite în vechile ziduri ale cetăţii, fiecare obiect din colecţiile expuse vorbind de la sine despre traiul, preocupările şi valoarea oamenilor din vremuri îndepărtate.

Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat” se poate mândri cu un patrimoniu de peste 20.000 de piese. Obiecte vechi, obiecte rare, obiecte de valoare, adunate în decursul a peste 100 de ani.

Programul de vizitare al muzeului este de marţi până vineri, între orele 8 şi 18, iar sâmbăta şi duminica accesul este permis între orele 9 şi 17.Adulţii vor plăti 10 lei pentru un bilet, iar elevii, studenţii şi pensionarii câte 5 lei.

Cetatea poate fi găsită în Piaţa Mihai Viteazul, municipiul Făgăras, judeţul Braşov, fiind vizibilă de pe DN1/E68.

Sursa: Financiarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Supranumit şi Marea din Bucegi“, Lacul Bolboci se numără printre cele mai spectaculoase atracţii naturale din întreaga zonă a Munţilor Bucegi.

Aceast lac, înconjurat de peisaje pitoreşti, dominate de masive muntoase, foarte bine împădurite, s-a format în spatele unui baraj situat la o altitudine de 1438 metri, Barajul Bolboci.

 Barajul se înfăţişează impunător, măsurând aproximativ 55 metri înălţime şi adăpostind în spatele său o întindere de apă ce înglobează în jur de 18 milioane de metri cubi.

 Lacul Bolboci este situat la graniţa dintre judeţele Dâmboviţa şi Prahova, între Cheile Tătarului şi Cheile Zănoagei, la 8 km de Sinaia şi 70 km de Târgovişte. Se află în aria geografică protejată a Parcului Natural Bucegi, fiind format pe cursul Râului Ialomiţa.

 Lacul Bolboci este un lac artificial, unul dintre puţinele ce au baraj natural, din pământ şi piatră.Acesta pare rupt din poveste, fiind locul ideal pentru petrecerea timpului liber în mijlocul arborilor seculari şi a aerului ozonat. Amplasat într-un loc de o rară frumuseţe şi nu foarte cunoscut, în inima munţilor, cu ape reci chiar şi vara, lacul a reuşit să-şi păstreze autenticitatea.

 Deşi este un lac artificial, implicarea antropică nu a adus nici cea mai mică daună acestui minunat colţ de natură.

Amplasată chiar în inima munţilor, întinderea de apă încântă ochii turiştilor, reprezentând un loc deosebit, un spaţiu în care frumuseţea şi puritatea naturii nu au fost deloc ştirbite de influenţa umană.

Lacul este  înconjurat de pǎduri de conifere care freamătă la fiecare adiere a vântului. Dincolo de aceastǎ lume a veşnicilor verzi, se zǎresc mândriile Bucegilor, crestele de peste 2000 m care parcǎ închid aceastǎ lume a nuanţelor între pereţii lor de piatrǎ.

 Accesul în zonă se poate face cu mijloace auto, pe DN 71, dinspre Târgovişte până la Moroeni şi apoi pe drumul forestier ce urcă dinspre Sinaia pe la Dichiu şi prin Cheile Zănoagei sau pe diverse trasee turistice marcate.

 Lacul Bolboci reprezintǎ un important nod turistic din care pot porni atât trasee montane marcate, cât şi auto, spre atracţiile principale ale munţilor Bucegi, dintre care amintim: Lacul Scropoasa, zona Peştera-Padina, Peştera Ialomicioarei, Cabana Babele, Cheile Zănoagei.

 Pe malul lacului se găseşte Cabana Bolboci, ce dispune de aproximativ 60 de locuri de cazare. Cabana a fost construitǎ între anii 1926 – 1928, în timpul exploatǎrilor pǎdurilor de brazi din Valea Ialomiţei.

 Acest colţ de naturǎ trebuie admirat şi cel mai important, respectat, pentru ca viitoarele generaţii sǎ se poatǎ bucura de tot ce ne bucurǎm şi noi astǎzi. La urma urmei, aceasta este esenţa turismului durabil, respectând normele dezvoltǎrii durabile.

Sursa: Financiarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Drumul Naţional 57 însoţeşte cu supunere cursul sinuos al Dunării prin ţara Banatului, între Orşova şi Moldova Nouă, taie Carpaţii şi lasă în urmă Cazanele Mici şi Mari, despărţindu-se de luciul apei, spre Timiş. În călătoria sa cu peisaje fabuloase, străbate undeva în Clisura Dunării şi o comunitate multi-etnică de români, sârbi, cehi şi romi, care se face remarcată cel mult în rândul pescarilor din regiune.

Berzasca

 Se numeşte Berzasca şi va deveni una dintre perlele turistice ale României.

În prezent, nimic din ce este acolo nu prevesteşte planul de dezvoltare, conturat în câteva proiecte de zeci de milioane de euro. Peste doi ani însă, dealurile de la poalele Muntilor Locvei vor tresări din nou sub şinele unei mocăniţe vechi de 100 de ani. Proiectul finanţat din fonduri europene de 12 milioane de euro îşi propune reabilitarea unui traseu de 17 kilometri, care va urma cursul râului Berzasca li se va opri la vechea vatră a satului.

Sursa: Money

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 Pasagerilor companiei aeriene Austrian Airlines, parte a grupului german Lufthansa, le este recomandată ca destinaţie turistică mănăstirea Voroneţ, în cel mai recent număr al revistei Austrian skylines. Voroneţ se înscrie în lista de recomandări alături de Paris, Tripoli, Skopje, Florenţa, Napoli sau Zurich.

  “Este Capela Sixtină a Europei de Est” se arată în descrierea mănăstirii Voroneţ, în numărul din iulie-august al revistei Austrian skylines, citită de zeci de mii de pasageri care ajung la bordul aeronavelor companiei.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor – în frunte cu egumenul Misail – scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte.

  În locul vechiului schit de lemn, Ştefan Vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la 14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor. Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite). Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Austrian Airlines zboară direct de la Viena la Iaşi, de şase ori pe săptămână.

  Autor: Razvan Muresan

Sursa: Business Magazin

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Detestat în timpul vieţii, dictatorul megaloman român Nicolae Ceauşescu (1918-1989) a devenit o atracţie turistică: după casa în care s-a născut şi vilele sale, va fi deschisă publicului şi cazarma unde au fost executaţi soţii Ceauşescu, relatează AFP.

Nicolae Ceausescu

Nicolae Ceausescu
Foto: comunismulinromania.ro

Fosta bază militară, situată la o sută de kilometri nord-vest de Bucureşti, va fi transformată în muzeu şi urmează să primească primii vizitatori în luna septembrie.

‘Am primit multe cereri de la oameni care au dorit să vadă cazarma unde Ceauşescu şi soţia sa Elena au fost executaţi la 25 decembrie 1989’, a declarat pentru AFP directorul Muzeului de Istorie din Târgovişte (sud), Ovidiu Cârstina.

În decembrie 1989, când Cortina de Fier a fost ridicată, antrenând căderea în serie a regimurilor comuniste din Europa de Est, Ceauşescu a fost răsturnat de la putere de o revoltă populară.

Arestat în timp ce fugea de evenimentele de la Bucureşti, cuplul prezidenţial a fost condamnat la moarte de către un tribunal misterios autoproclamat în urma unui proces sumar şi executat imediat.

Imaginile televizate au făcut înconjurul lumii, arătând sfârşitul unui regim ce a durat mai bine de două decenii , marcat de cultul personalităţii, nepotism şi supravegherea omniprezentei poliţii politice Securitatea, care avea zeci de mii de angajaţi şi informatori.

‘Scopul nostru este de a arăta lucrurile aşa cum s-au petrecut, fără să ne pronunţăm cu privire la proces, asupra vieţii de cuplu sau a cultului personalităţii’, a adăugat Ovidiu Cârstina, deschizând uşa micii săli unde Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi sumar.

Boxa acuzaţilor, unde soţii Ceauşescu, în hainele lor cu guler de blană, au ascultat acuzaţiile, şi băncile avocatului, procurorului şi judecătorului vor fi reamplasate pentru a recrea decorul procesului.

Într-o cameră alăturată, se află neclintite paturile de fier unde cuplul prezidenţial şi-a petrecut ultimele trei nopţi.

În curtea interioară, peretele galben în faţa căruia au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu mai păstrează şi azi urmele de gloanţe, susţine AFP.

Imaginile televizate ale procesului, care a suscitat întrebări cu privire la respectarea procedurilor judiciare, vor fi difuzate pe un ecran.

Admiţând că opiniile cu privire la iniţiativa autorităţilor locale de a transforma cazarma în muzeu sunt ‘împărtăşite’, dl. Cârstina subliniază că este important să fie văzut ‘momentul care a făcut să se clatine istoria României’.

Pentru sociologul Vasile Dâncu, ‘fiecare popor trebuie să-şi asume istoria, fără să ascundă unele lucruri’. ‘Nu se poate şterge imaginea acelui simulacru de proces ce reflectă degringolada societăţii române la acel moment’, a explicat el agenţiei franceze de presă.

Un prim grup de turişti suedezi este aşteptat în cazarma din Târgovişte la câteva zile după deschiderea muzeului la începutul lunii septembrie.

Multe alte locuri simbolice legate de Ceauşescu îi atrage deja pe turişti, printre care uriaşa ‘Casă a poporului’, construită în anii 1980, după ce a fost rasă una dintre cele mai frumoase zone din centrul istoric al Bucureştiului.

Emblemă a megalomaniei celui căruia îi plăcea să i se spună ‘geniul Carpaţilor’, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon, acest palat este astăzi prima destinaţie pentru turiştii care vizitează capitala României. În 2012, mai mult de 144.000 de vizitatori i-au trecut porţile, dintre care 110.000 au fost străini.

În epocă, aproximativ 40.000 de oameni au trebuit să fie evacuaţi pentru a face loc acestei construcţii de 350.000 de metri pătraţi, în timp ce românii sufereau de o penurie de produse alimentare şi de întreruperi de curent.

În opinia Luciei Morariu, preşedinta Asociaţiei operatorilor de turism români, transformarea lui Ceauşescu în ‘brand turistic’ nu este o idee prea bună.

‘De ce să-i încurajăm pe nostalgici?’, spune ea, subliniind că România dispune de alte locuri naturale excepţionale, cum ar fi Delta Dunării, un sit înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, şi Rezervaţia naturală Retezat, în inima Carpaţilor.

De altă părere este Traian Bădulescu, consultant de turism, care crede că România ‘trebuie să-şi maximizeze veniturile din turism, inclusiv prin punerea în valoare a istoriei sale’.

‘Ne place sau nu, Ceauşescu şi-a pus amprenta asupra istoriei României şi există mulţi turişti care doresc să meargă pe urmele sale’, a adăugat el.

Dictatorul a dezvoltat un cult al personalităţii fără egal în Europa de Est: de ziua lui, toate întreprinderile din ţară şi salariaţii acestora trebuiau să-i trimită scrisori de felicitare pline de elogiu.

La Scorniceşti, un orăşel prăfuit din sud, mulţi oameni îşi opresc maşinile în faţa casei mici din lut, unde Ceauşescu s-a născut în 1918.

Perfect conservată, cu podeaua de pământ, fără electricitate sau apă curentă, casa este ocazional deschisă pentru public de către nepotul lui Ceauşescu, Emil Bărbulescu, care locuieşte în apropiere.

Salutând interesul turiştilor pentru această casă mică în faţa căreia un bust al lui Ceauşescu a fost instalat în 2010, Bărbulescu, fost şef al temutei miliţii comuniste din regiune, rămâne un nostalgic al ‘vremurilor bune de demult’. ‘S-au făcut paşi pentru restabilirea adevărului’ cu privire la unchiul său, mai spune el. ‘Istoria îl va repune pe locul care îl merită’, asigură Bărbulescu, potrivit AFP.

Fericiţi că au găsit uşa deschisă, doi bucureşteni cvintagenari eleganţi afirmă că au venit ‘din respect şi să se simtă mai aproape’ de ‘Conducător’.

Venit de asemenea să viziteze casa natală a lui Ceauşescu, Ioan Donga, un înalt funcţionar public sub comunism, a indicat că, la fel ca majoritatea românilor, nu simte ‘niciun regret’ pentru dictator. ‘Au fost prea multe restricţii’, spune el, chiar dacă familia lui ‘nu a dus lipsă de nimic’ în epocă.

Dar execuţia lui Ceauşescu rămâne o rană deschisă: ‘A meritat să fie împuşcat, dar nu aşa cum s-a procedat’, mai adaugă acesta.

Sursa: economica

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Publicaţia britanică The Guardian a inclus România într-un top cinci destinații pentru petrecerea unor vacanţe cu stil.

Casa Cosma, Botiza, Maramures
Foto: www.casainnatura.eu

Chiar dacă turiştii aleg vacanţe la ţară sau la mare, Europa de Est – România, Muntenegru, Letonia, Lituania şi Slovacia, oferă locaţii tentante pentru orice tip de vacanţă, scrie The Guardian.

România are multe case ţărăneşti şi o istorie puternică a meşteşugurilor, ceea ce înseamnă că există câteva locuri superbe pentru cazare, scrie publicaţia britanică. Casa Palaga este e casă specială din lemn, în care se pot caza patru persoane, în zona Maramureşului, cu vedere spre Munţii Rodna.

Amplasată într-un luminiş, înconjurată de copaci şi iarbă, casa este plină de mobilier vechi din lemn. Preţul pentru o săptămână de cazare este de 440 de euro sau 70 de euro/noapte, pentru cel puţin trei nopţi de cazare rezervate.

De asemenea, este dat şi exemplul altei case, Casa Cosma, tot din Maramureș, unde preţul este de 65 de euro/noapte.

Cele două case recomandate turiştilor de către The Guradian fac parte din portofoliul proiectului Casa în Natură, iniţiat de austriacul Christian Harfmann, venit acum 13 ani în România şi despre care ECONOMICA.NET a scris anul trecut. Faţă de atunci, portofoliul de case date spre închiriere turiştilor a crescut.

Din Muntenegru, The Guardian recomandă cazarea în vechea fortăreaţă Sveti Stefan, care a fost transformată în complex turistic. Pentru luna septembrie, trei nopţi de cazare pentru două persoane costă de la 900 de euro.

Din Letonia, turiştilor le este recomandat un apartament cu trei camere, LuxHighTech, din orăşelul Liepaja, de pe coasta baltică. O săptămână de cazare costă 742 de euro şi are un sistem home cinema şi duş cu lumină şi muzică.

Din Slovacia, turiștilor le este recomandat conacul Art Hotel Kastiel, din satul Tomasov, din apropiere de Bratislava, unde o cameră dublă porneşte de la 99 de euro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Apă alcalină carbogazoasă de tipul Vichy-Celestins, cu gust plăcut şi culoare cristalină, aşa scrie pe un panou albastru deasupra Izvorului 4 din Băile Tinca. Bihorenii, dar nu numai ei, ştiu că apele minerale, bicarbonate, calcice, magneziene, sodice de la Tinca fac minuni. Unii spun, dar şi instituţiile oficiale acreditate, că-s bune la ficat, alţii la ulcere sau reumatism, dar cei mai mulţi cred că apele acestea, cu un gust uşor ciudat de petrol, te vindecă de orice boală.

Vin şi femei cu sterilitate să se trateze, dar noi avem o glumă pe care le-o spunem: să ştiţi că nu-i destul numai apa!’, a spus, pentru AGERPRES, primarul comunei Tinca, Teodor Coste.

De când Băile Tinca au fost cumpărate de Alexandru Hodiş, localnic din satul Gurbediu, plecat timp de peste trei decenii în SUA, Băile au fost renovate şi, practic, renăscute. De aproape trei ani, fluxul de oaspeţi la tratament este la capacitate, aproape tot timpul anului.

‘Băile Tinca sunt brandul nostru, cartea noastră de vizită cu care ne mândrim,’ spune primarul Coste, cel care i-a înmânat recent lui Hodiş titlul de cetăţean de onoare. În straie de sărbătoare, comuna Tinca şi-a aniversat, în 28 iulie, 675 de ani de la atestarea documentară.

În vârstă de 75 de ani, Alexandru Hodiş este azi proprietarul staţiunii Băile Tinca. Pe o suprafaţă de 17 hectare, într-o zonă plină de păduri şi cu aer curat, situată pe malul Crişului Negru, americanul român a renovat cele două hoteluri mai mici, baza de tratament, restaurantul, a amenajat parcurile. Hotelul Parc oferă acum 36 de camere cu câte două locuri, la două şi trei stele, cu mobilier de bună calitate, televiziune prin cablu, telefon şi frigider. Secţiile de electroterapie şi termoterapie sunt dotate cu aparatură medicală performantă.

Am adus acasă toată agoniseala mea de peste hotare,’ spune Hodiş. El povesteşte că înainte de anii ’80 a avut o chemare din Kirtland, Ohio, dar abia în 1982 a primit acceptul să plece în America. Era tâmplar. Şi-a luat soţia şi cei cinci copii minori care aveau atunci între patru şi 16 ani şi-a plecat în necunoscut.

‘Am stat trei săptămâni în Italia, în cantonament, apoi ni s-a dat drumul să plecăm în America. Acolo ne-a preluat o organizaţie de ajutorare care ne-a asigurat o vreme casa şi masa până mi-am găsit de lucru. Am lucrat în construcţii până într-o zi când am căzut de pe acoperiş. Atunci a trebuit să fac o pauză şi-am început să mă gândesc mai bine la rostul meu şi al familiei în acea ţară străină,’ mărturiseşte omul.

Între timp, băiatul lui cel mare reuşise să se angajeze ca fashion designer la celebra firmă Levis din Los Angeles. Îndemânarea în lucrul cu lemnul dobândită la Gurbediu l-a ajutat pe bătrânul Hodiş să fie şi el acceptat de firma la care lucra băiatul. ‘De câţiva ani buni fac mobilă pentru prăvăliile Levis din LA,’ spune el.

Cu banii strânşi peste hotare, Alexandru Hodiş a venit acasă şi a cumpărat staţiunea Băile Tinca. ‘În urmă cu 15 ani, staţiunea era complet distrusă. Am plătit 300.000 de euro şi-am început să dăm drumul reconstrucţiei,’ îşi aminteşte americanul plecat din sat.

Dintre toţi cei cinci copii ai familiei Hodiş, Sorin a decis să rămână definitiv în ţară. ‘Eu nu mai plec în America. Rămân la Tinca. Am foarte mult de lucru aici, acum începem să refacem turnul vechi, să reconstruim pavilionul doi. Vreau să fac o bijuterie din staţiunea acesta,’ zice tânărul cu optimism.

Potrivit managerului staţiunii balneoclimaterice Tinca, ing. Traian Damşe, staţiunea dispune de trei izvoare cu ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase. Zăcământul Tinca a fost descoperit în anul 1884, prin sonda existentă şi astăzi (“Sonda Veche”), cu adâncimea de 270 de metri.

Baza de tratament dispune de vane cu apă minerală pentru cura externă şi instalaţii moderne de electro-termoterapie, masaj, kinetoterapie etc. pentru diversele tratamente. Istoria băilor se întinde mult în timp, fiind funcţionale încă de prin anii 1930-40, când pe lângă tratamente era şi în folosul comunităţii.

Unul dinte localnicii tincani, Olah Carol, a mărturisit că apa băilor a făcut parte din viaţa sa din fragedă pruncie. “Eu am crescut în apă minerală. Ţin minte că în fiecare sâmbătă mergeam cu familiile la băile comunale şi pentru 5 lei ni se dădea o cabină de baie cu două, patru sau şase locuri, unde ne făceam baia generală. Pe atunci nu erau facilităţile de azi, cu băile de acasă,” şi-a amintit bărbatul.

Pentru cura internă, în staţiune sunt amplasate trei buvete cu apă minerală, dar de la această sondă mai este dirijată o conductă în afara staţiunii, cu mai multe puncte de alimentare pentru consumul populaţiei locale şi al turiştilor ocazionali. În timp, aici a funcţionat şi o staţie de îmbuteliere a apei minerale, actualmente făcându-se eforturi de S.C.T. Crişul S.A. Tinca, ce exploatează zăcământul hidromineral, pentru punerea acestei staţii în funcţiune.

Probele recoltate şi analizate de către Institutul de Medicină Fizică şi Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală în anul 1996 atestă faptul că apele minerale terapeutice şi termominerale de la Tinca sunt bune inclusiv pentru femeile care vor să aibă copii. La Băile Tinca sunt tratate eficient afecţiunile ginecologice, în special sterilitatea secundară şi afecţiuni inflamatorii ale anexelor. De asemenea, se pot trata afecţiuni ale tubului digestiv (gastrita cronică hiperacidă, ulcere gastrice şi duodenale, colite cronice nespecifice, constipaţia cronică); afecţiuni hepato-biliare (dischinezia biliară, colecistita cronică necalculoasă sau calculoasă, stări după ficat operat, hepatită cronică, pancreatită cronică); afecţiuni metabolice şi de nutriţie (diabetul); afecţiuni asociate (reumatisme degenerative şi articulare, afecţiuni neuro­logice periferice; cardiovasculare, afecţiuni ale rinichiului şi căilor urinare, boli profesionale).

Pe perioada verii, staţiunea Tinca atrage numeroşi vizitatori, fie pentru tratament, fie pentru petrecerea timpului liber, la vânătoare sau pescuit. Pasionaţii de vânătoare sunt aşteptaţi la Cabana de la Goronişte – Gurbediu, iar cei cărora le place să pescuiască au această posibilitate pe malurile Crişului negru, care traversează localitatea.

Staţiunea balneoclimaterică permanentă Tinca este situată în judeţul Bihor, în Câmpia Crişurilor, pe malul drept al râului Crişului Negru, la o distanţă de 37 de kilometri de Oradea şi 25 de kilometri de Salonta. În cursul lunii mai, principala atracţie o constituie Poiana Narciselor din cantonul Goronişte – Gurbediu, atât localnicii, cât şi vizitatorii făcând drumeţii în această zonă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: Financiarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

România are o mulţime de lacuri superbe, de la cele glaciare de la peste 2.000 de metri altitudine până la imensele lacuri de acumulare şi unele apărute în urma unor fenomene naturale.

Lacul Bucura este cel mai mare lac glaciar de pe teritoriul ţării noastre, situat în Parcul Naţional Retezat din Munţii Retezat.

Parcul Naţional Retezat se află în judeţul Hunedoara și ocupă o suprafaţă de 54 400 de hectare.

Aici se găsesc peste 1200 de specii de plante, dintre care şi floarea de colţ, genţiana, smirdarul, şi animale protejate: marmote, lupi, râşi, capre negre, urşi, mistreţi, căprioare, jderul, cocoşul de munte şi altele. Parcul are 20 vârfuri de peste 2000m şi peste 80 lacuri glaciare.

Pentru a proteja frumuseţea naturală a locului, nu au fost construite telecabine sau teleferice, astfel încât parcul poate fi vizitat doar la pas, pe numeroasele trasee care străbat masivul.

Suprafaţa lacului Bucura este de 8,90 ha şi este situat la o altitudine de 2040 metri în Căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga şi Şaua Bucurei. Împreună cu abrupturile stâncoase din jur, formează o priveliște grandioasă.

Cu toate că impresionează prin suprafaţa extraordinară, Lacul Bucura nu este deosebit de adânc, măsurând aproximativ 15,5 m adâncime în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac.

Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă. Populaţia piscicolă este autohtonă, în lac nefăcându-se populări artificiale.

Drumeţia spre Bucura este la fel de spectaculoasă ca și destinaţia. Efortul îţi va fi recompensat însă înzecit. Traseul spre Lacul Bucura pleacă de la Barajul Gura Apelor, până unde se poate ajunge cu mașina, pe ruta Haţeg – Totești – Cârnești – Clopotiva – Gura Zlata.

Dacă alegeţi acest traseu, vă veţi bucura de aproximativ 35 de km de drum asfaltat , după care urmează un drum forestier de 14 km ce se oprește la Drăcșanu.

Apoi, trecând pe la cascada Fetele Voilesei, urmărind valea Lăpușnicului Mare, până la Gura Bucurii, și trecând pe lângă Lacul Lia, se ajunge la Bucura.

În apropiere de lac există zone de campare, dar poţi alege să te odihnești și la una dintre pensiunile sau cabanele de pe traseu.

Sursa: Financiarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Unul dintre cele mai valoroase castele renascentiste din România se află chiar în judeţul Alba, la Vinţu de Jos.

 Construit la începutul secolului al XV-lea, după planurile arhitectului italian Dominico da Bologna, Castelul Martinuzzi este una dintre cele mai celebre ruine din Transilvania, iar trecutul lui se întrepătrunde cu istoria conducătorilor imperiului Austro-Ungar, şi chiar cu personalitatea împărătesei Maria Tereza.

 Un trecut sumbru

Castelul era, odinioară, un loc plin de viaţă şi o minunăţie arhitecturală. Destinaţia iniţială a castelului era de mănăstire dominicană, ridicată în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Cât despre biserica mănăstirii, aceasta era uimitoare ca proporţii (47 m lungime), având corul prelung, poligonal şi nava acoperită de bolţi ogivale.

 Datând din 1550, castelul, ridicat sub formă de cetate, era înconjurat cu valuri de pământ şi şanţuri umplute cu apă.

În 1532, însă, în timpul crizei traversate de Biserica Romano-Catolică din Transilvania, ultimul călugăr a fost alungat de nobilul Nicolae Kocsárdy, care a transformat mănăstirea în castel. L-a vândut apoi lui Gyorgy Martinuzzi, episcop de Oradea şi guvernator al Transilvaniei.

 Castelul are o rezonanţă sumbră, pentru că aici a fost asasinat guvernatorul Martinuzzi din ordinul generalului Castaldo în 1551 şi a stat închis, iar apoi ucis, domnitorul Moldovei, Aron Tiranul.

 O istorie însângerată

Cele mai înfricoşătoare legende ţesute în jurul castelului Martinuzzi o au în prim-plan pe împărăteasa Maria Tereza şi sunt localizate la jumătatea secolului XVIII-lea. Legendele care circulă în zonă îi atribuie împărătesei mai multe crime, victime căzând, se pare, tocmai bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor.

 “Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poartă castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o camera de la etaj şi îi poftea să între acolo. După ce bărbatul îi trecea pragul, împarateasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele, iar omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus”, spune legenda.

Legendele mai spun că din camera cu săbii exista un tunel care comunica direct cu râul Mures, şi că toate cadavrele ajungeau în apă. Astăzi, singura parte care a rămas în picioare din castel este tocmai pavilionul cu pricina.

Comoara cardinalului Martinuzzi

Potrivit cronicarului medieval Wolfgang Lazius, cardinalul Martinuzzi avea o avere însemnată, provenită în mare parte din confiscarea unei comori descoperite de nişte pescari.

Potrivit legendei, în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă.

Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului.

Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi galbeni.

Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o bolta zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach.

Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.

Se povesteşte că în decembrie 1551 la reşedinţa guvernatorului a venit în vizită generalul spaniol Castaldo, omul de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg, şi că, într-o noapte, un grup de soldaţi ce-l însoţeau pe general l-au asasinat. După moartea acestuia castelul a fost jefuit, găsindu-se numai 2.000 de monede de aur din tezaurul descoperit în apele Streiului.

Ruine de lux la Vinţu de Jos

 În prezent, Castelul Martinuzzi este abandonat, ruinele acestuia devenind adăpost pentru animalele localnicilor. Din măreţul edificiu a rămas în picioare doar zidul de nord, un turn şi poarta.

Sursa: financiarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Pesteri.jpg
Vara, cand termometrele arata peste 30 de grade Celsius, cu totii cautam locuri frumoase in care sa ne si racorim. Printre acestea includem si pesterile, pe care le gasim pe intreg teritoriul tarii. Astfel, DailyBusiness.ro a facut o selectie a celor mai cunoscute pesteri.

Romania are peste 12.000 de pesteri, cele mai importante fiind descoperite cu sute de ani in urma. Ele reprezinta atractii deosebit de interesante pentru turistii din tara sau de peste hotare.

Pestera Vantului 

Foto: pesteravantului.ro
Foto: pesteravantului.ro

Situata in partea nordica a Muntilor Padurea Craiului, in vecinatatea localitatii Suncuius, este cea mai mare pestera din Romania, cu o lungime de circa 50 km. Pestera este foarte bogat ornamentata avand numeroase lacuri subterane, cascade, coridoare, stalagmite, stalagtite. Aici se mai gasesc unele dintre cele mai spectaculoase meandre din lume, meandrele “Emil Racovita”.

Pestera a fost descoperita in anul 1957, dar a dobandit in scurt timp renumele de cel mai lung labirint subteran din Romania. In anul 2003, in cadrul unui proiect Phare, a fost deschis oficial un traseu turistic in pestera. Lungimea acestuia masoara 730. Vizitarea se poate face numai cu insotire din partea clubului custode.

In cei 50 de km de galeri pot fi gasite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul in pestera se face la cel mai jos nivel, acolo unde intregul debit de apa iese la suprafata. Urmand paraul amonte, pe o galerie larga si inalta apar formatiuni gigantice, scurgeri parietale si stalactite (Torpila). Inaltimea galeriei scade si curand devine inaccesibila dar numeroase galeri fosile pot fi urcate in etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galeri, sali, puturi si hornuri de dimensiuni si forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale, gips. Se diferentiaza Labiritul Racovita ca cel mai incurcat sector de pestera din tara sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou.

Galeriile sunt dezvoltate pe 4 nivele, principale fiind Galeria Activa, Etajul I, Etajul II, Galeria Alba, Galeria Rosie si Galeria cu Lacuri. Meandrele din Pestera Vantului sunt impozante, ajungand pe alocuri la 25-30 m inaltime.

Situandu-se la o distanta de a o distanta de 50 km de Oradea si 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferata (statia CFR Suncuius). Intrarea in Pestera Vantului este situata la circa 2 km SE de localitatea Suncuius, in versantul stang al vaii Crisului Repede, deasupra izvorului din Poiana Franturii.

Pestera Sase Iezi sau 6S

Foto: roxanaradu.com
Foto: roxanaradu.com

Pestera se afla in apropiere de comuna Manzalesti, in Munti Buzaului. Localizata in subteranul lacului Meledic, este una dintre cele mai mari pesteri sapate natural in sare din lume.

Aceasta mai este denumita si Pestera 6S, fiind de doua ori detinatoare a recordului mondial (1980 si 1986) pentru cea mai lunga cavitate formata in sare.

Pestera 6S are 3.234 metri dezvoltare si 42 metri denivelare. Aici stalagmitele sunt foarte rare, mai groase decat stalactitele, si imbracate, ca si acestea, in mici cristale de sare.

Sase Iezi se afla in rezervatia naturala Platoul Meledic, care are o suprafata de 67,5 hectare si se afla la o altitudine de 600 metri.

Zona Meledic include un numar de 35 de pesteri de sare (endocarste saline), cea mai importanta fiind pestera 6S. Regiunea capata un plus si prin existenta in zona a broastei testoase si a scorpionului.

Pestera Scarisoara

Foto: apropo.ro
Foto: apropo.ro

Cea mai mare pestera cu gheata din Romania este Pestera Scarisoara din Muntii Bihor (Muntii Apuseni). Aceasta este situata la aproximativ 40 km de orasul Campeni, in NV judetului Alba, pe teritoriul comunei Garda de Sus.

Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata de catre Adolt Schmididi in 1863, geograf austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii. Declarata monument al naturii si rezervatie speologica, pestera este situata la o altitudine de 1.150 metri.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700 m. In mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 80.000 metri cubi si care dainuie in pestera de peste 4.000 de ani. Fata superioara a blocului (3.000 m2) formeaza podeaua Salii Mari. In partea dreapta acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata, care da intr-o zona, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata. Aceasta este zona turistica, restul fiind rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte.

Pestera Scarisoara are o lungime totala de 750 m din care vizitabil 250 m iar adancimea de 110 m, cu o intrare de 50 m diametru si 48 m adancime.

Pestera Ghetarul de la Focul Viu

Foto: hartaromaniei.eu
Foto: hartaromaniei.eu

Este una dintre pesterile aflate in Muntii Bihorului. Este dispusa pe Valea Galbena, in apropiere de Varful Piatra Galbenii si Varful Cuculeul de Fier, la o altitudine de 1.165 metri.

Accesul in interior se face pe o scara de lemn. Pestera este compusa din doua sali. Sala Mare, cu o inaltime de 46 metri si o lungime de 68 metri, adaposteste in mijloc un impresionant ghetar (25.000 metri cubi). Ghetarul este al treilea ca marime, dupa cel de la Scarisoara si Bortig. Bolta Salii Mari este partial deschisa printr-o fereastra larga, prin care, de-a lungul timpului, au cazut trunchiuri de copaci, care au fost prinse in masa ghetarului.

In partea opusa intrarii in Sala Mare se afla mai multe grupuri de stalagmite, pe care se rasfrang razele soarelui, provocand reflexii scanteietoare, reflexii care au dat numele pesterii: Focul Viu. Fereastra deschisa in tavan favorizeaza acumularea de aer rece, iar lipsa unei ventilatii mentine aerul rece in interiorul cavitatii, permitand astfel existenta ghetarului pe parcursul intregului an. In spatele stalagmitelor se afla o galerie care duce spre Sala Mica, care, la randul ei, contine mai multe formatiuni de stalagmite, conform Wikipedia.

Pestera Muierilor sau Pestera Muierii

Se afla in comuna Baia de Fier, Judetul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Pestera a fost sculptata in calcarele mezozoice de pe marginea sudica a Masivului Parang, de catre raul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, pestera in timpuri stravechi a adapostit in timpul razboaielor, cand barbatii plecau la lupte, foarte multi copii si femei, de unde i se trage si numele.

Este prima pestera electrificata din Romania. Aici s-au descoperit ursi de caverna complet pietrificati.

Pestera are o lungime de aproximativ 7.000 de metri dispusa in 4 niveluri. Nivelul inferior constituie rezervatia speologica impartita in doua sectoare: sectorul de nord (1.500m) si sectorul de sud (880m). La 40 de metri inaltime se afla etajul superior amenajat pentru turisti cu o lungime de 573 m, ajunge pana la lungimea de 1.228 de metri o retea de diverticule foarte greu accesibila,dar se incearca sa se faca astfel incat accesibilitatea sa fie mult mai mare si mai usoara.

Adevaratele atractii ale pesterii sunt Domul Mic, care are un aspect asemanator unei cupole gotice format prin precipitarea milenara a calcitei. Celelalte incaperii sunt Sala Altarului, Valul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare si imaginea Stancii Insangerate denumita datorita scurgerilor oxidului de fier. in Cupola inalta de 17 m intalnim o colonie de lilieci.

Alte cateva atractii sunt Valul Muierii, Bazinele Mari, Cascadele impietrite, Dantela de Piatra, Poarta, Sala cu Guano, Sala Turcului. in Galeria Ursilor a fost gasit un adevarat cimitir de resturi scheletice de ursi, lei, hiene, vulpi, lupi, capre salbatice si mistreti. in Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte apartinand culturilor cu mult inaintea erei noastre.

Pestera Ursilor

Foto: wikipedia.org
Foto: wikipedia.org

Numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de “ursi de caverna” (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adapost pentru aceste animale.

Pestera Ursilor a fost descoperita in 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflandu-se in judetul Bihor, in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 metri.

Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna – Ursus spelaeus – care a disparut in urma cu 15.000 de ani. Pe langa acesta au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea in pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, in lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.

Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batranilor, iluminata cu lumanari. Temperatura in pestera este constanta de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se mentine la 97%.

Pestera Meziad

Foto: pestera-meziad.ro
Foto: pestera-meziad.ro
Este una dintre primele pesteri amenajate si mult timp una dintre cele mai lungi pesteri din Romania (4.750 m lungime cu mai multe nivele) fiind situata in judetul Bihor pe Valea Meziadului in regiunea sud estica a Muntilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni.

Dimensiunile impresionante ale portalului (16 m inaltime si 10 m latime), precum si ale interiorului, alaturi de coloniile mari de lilieci si speleoteme capteaza atentia vizitatorilor pe toata durata vizitarii pesterii.

Pestera se afla la o altitudine de 397 m si prezinta doua nivele de carstificare: nivelul inferior, care insumeaza 1.542 m lungime, se caracterizeaza prin spatii neobisnuit de ample, masurand frecvent intre 20-30 m latime si 15-20 m inaltime; si nivelul superior, in lungime totala de 3.208 m. In regiunea Podului Natural, unde cele doua nivele se suprapun, inaltimea totala a cavernamentului atinge 35 m.

In pestera s-au gasit urme din paleolitic si neolitic, fiind o pestera locuita de Homo sapiens si de animale ca Ursus spelaeus (ursul de caverna). Pestera ofera conditii prielnice pentru hibernarea liliecilor, in special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formeaza o colonie foarte mare in Sala Liliecilor.

autor(i): Andreea Radu |

 

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva