Straini in Romania

Directorul general al FAO, Jose Graziano da Silva, a declarat că este impresionat de România, iar vineri, după ce a avut ocazia să umble prin oraș, a văzut cât de plină de viață este economia.

Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FOTO

“Sunt foarte impresionat de această țară. Nu numai de cifrele economice, nu numai acestea m-au impresionat. Ministerul a marcat faptul că după 20 de ani s-a obținut o balanță pozitivă în raportul dintre export și import. Acesta contribuie la o creștere care este de 5,6-5,8% din PIB. Nu este o cifră pe care o întâlnim curent în lume și mai ales în această regiune. Este vorba despre o performanță demnă de remarcat. Trebuie să spun că, personal, am avut ocazia să umblu prin oraș. În această dimineață am văzut cât de plină de viață este economia”, a spus șeful FAO, într-o conferință de presă dedicată închiderii celei de-a 29-a Conferințe Regionale FAO pentru Europa și Asia Centrală de la București.

De asemenea, acesta a precizat că ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a primit un un titlu important pentru următorii doi ani, fiind ales președinte al Conferinței Regionale pentru Europa.

“Mandatul domniei sale va dura până la următoarea conferință din 2016, conferință care va fi găzduită de Turcia. În această perioadă, îndatoririle sale vor presupune o raportare a evenimentelor importante, care sunt de interes pentru FAO în această regiune și va participa la ședințele noastre de la Roma”, a spus Jose Graziano da Silva.

România a găzduit, pentru a doua oară de când este membră FAO, din anul 1961, o conferință regională, cea de-a 29-a dedicate regiunii Europa și Asia Centrală, primul eveniment având loc în urmă cu 38 de ani în anul 1976.

Temele centrale ale conferinței s-au axat pe problemele risipei de alimente și ale deșeurilor alimentare, dar și pe sprijinirea fermelor de familie din zonă.

Potrivit datelor FAO, peste 1,3 miliarde de tone de alimente sunt risipite anual în lume, ceea ce reprezintă o treime din producția de alimente la nivel mondial și costuri de 750 de miliarde de dolari, într-o lume în care 842 de milioane de persoane se confruntă cu foametea, malnutriția și insecuritatea alimentară.

De asemenea, această risipă reprezintă un prejudiciu și pentru mediu pentru că, în fiecare an, hrana produsă fără a fi consumată înghite un volum de apă echivalent cu debitul anual al fluviului Volga din Rusia și este vinovată pentru aducerea în atmosferă a 3,3 gigatone de gaze cu efect de seră, relevă datele FAO.

România înregistrează în prezent o risipă de alimente de cinci milioane de tone, în timp ce în UE ajunge la gunoi, anual, o cantitate de aproximativ 90 de milioane de tone de alimente.

Sursa: AGERPRES/(AS — autor: George Bănciulea, editor:Nicoleta Gherasi

Romania devine un punct de referinta in industria auto, numarul investitiilor si locurilor de munca continua sa creasca, dupa ce Daimler a spus ca va extinde productia de cutii de viteze la Sebes, producatorul american de piese auto TRW Automotive a anuntat ca din ianuarie a inceput productia de volane imbracate in piele pentru Audi la Baia Mare, judetul Maramures, unde lucreaza 300 de angajati.

Sursa: Wall Street

Dani Klein, solista grupului Vaya con Dios, se retrage din muzică FOTO Cristian Mitrea/Events Trupa belgiană Vaya con Dios se identifică cu solista Dani Klein, mintea şi inima grupului.

La 60 de ani, aceasta a decis că este vremea să se retragă, aşa că îşi ia adio de la public cu un ultim turneu care include şi România. Cântăreaţa va avea ultima apariţie în faţa spectatorilor români sâmbătă seara, la Sala Palatului. „Până la urmă, toată lumea iese la pensie“, a declarat artista într-un interviu pentru „Adevărul“.

 „Adevărul“: Aţi avut mai multe concerte în România. Chiar este ultimul spectacol aici? Vă retrageţi definitiv după acest turneu de adio?

Dani Klein: Am fost la Cerbul de Aur, acum mulţi ani, apoi am revenit la Festivalul Callatis. Scena era undeva pe o insulă şi ne-au dus acolo cu o barcă. A fost singura dată în cariera mea când am mers cu barca până la scenă. Apoi am concertat la Bucureşti de trei sau patru ori. Fac acest turneu de adio, după care mă voi opri. Nu mai vreau să călătoresc atât, să fiu tot timpul pe drumuri, aşa cum s-a întâmplat foarte mulţi ani. Nu spun că nu voi mai face muzică niciodată, dar vreau să fac lucrurile într-un mod mult mai simplu. În lumea muzicii totul este organizat, este foarte bine pus la punct, sunt armate de oameni în această industrie. Am împlinit 60 de ani, iar faptul că sunt tot timpul pe drum îmi consumă foarte multă energie, am nevoie să dorm mai mult, am nevoie de mai mult timp ca să mă recuperez. Aşa că, da, chiar este turneul de adio.

Nu vă e greu, după 27 de ani de carieră? Nu simţiţi că renunţaţi la o parte din dumneavoastră?

Nu. Eu şi cariera mea suntem două lucruri diferite. Şi, până la urmă, toată lumea iese la pensie. Te duci şi încerci să profiţi de timpul care ţi-a mai rămas (râde). Sunt multe lucruri pe care vreau să le fac. Vreau să călătoresc, să mă implic în alte proiecte. Dar dacă muzica îmi va lipsi atât de tare, mă voi întoarce.

Cred că v-a plăcut în România, dacă aţi revenit de atâtea ori.

Aici am simţit mult entuziasm, iar oamenilor le place muzica noastră. E frumos să cânţi pentru oameni care te apreciază. E o recompensă.  Publicul din fostele ţări comuniste reacţionează cam la fel. Pentru mine e publicul perfect. Pe de o parte, spectatorii sunt foarte disciplinaţi, respectuoşi, te ascultă. Dar, pe de altă parte, sunt şi foarte entuziaşti, e un „foc“ în ei, îşi exprimă emoţiile. Am cântat recent în Olanda, iar oamenii vorbeau în timpul spectacolului, erau foarte nerespectuoşi. A fost enervant. În România oamenii sunt foarte respectuoşi.

Au fost 27 de ani alături de trupa Vaya Con Dios: ce-a fost bine, ce-a fost rău, ce sacrificii aţi făcut?

Bun a fost faptul că am avut succes. Mulţi artişti îşi doresc recunoaşterea, puţini o obţin. Eu am fost norocoasă. Apoi faptul că am rezistat atâta timp în această industrie, în care artiştii vin şi pleacă. Un alt lucru bun este că am călătorit în toată lumea, am cunoscut atâţia oameni, atâtea culturi diferite. Cât despre lucrurile rele… nu au fost lucruri rele legate de cariera mea. Spun încă o dată: am fost foarte norocoasă. În plus, i-am avut aproape pe părinţii mei, care au avut grijă de fiul meu cât am fost tânără, aşa că nu am fost nevoită să fac sacrificii.

Dacă muzica îmi va lipsi atât de tare, mă voi întoarce.

Aţi mărturisit într-un interviu că, la începutul carierei, scopul dumneavoastră era să deveniţi faimoasă, să aveţi parte de recunoaştere. Ce aspiraţii aveţi acum? Ce dorinţe? Priorităţile se schimbă pe măsură ce îmbătrâneşti. Sper să fiu sănătoasă mult timp, iar atunci când nu voi mai fi sănătoasă să mă „duc“ foarte repede. Eu am trecut prin asta cu părinţii mei. Au îmbătrânit, s-au îmbolnăvit… Sper să fiu în formă cât mai mult timp. Iar în anii care mi-au mai rămas am de gând să mă distrez cât mai bine.

Aveţi un cântec preferat dintre melodiile Vaya con Dios?

Nu. Eu am un singur băiat, dar dacă aş fi avut zece copii nu l-aş fi iubit pe unul mai mult decât pe ceilalţi.

Ce moştenire lăsaţi în urmă?

O, Doamne. Nu ştiu… Nu cred că eu sunt cea care trebuie să spună asta. Poate faptul că muzica noastră este un mix între mai multe genuri muzicale. Dacă ar fi să las un mesaj în urmă ar fi acela că diversitatea este bună.

Interviu de Raluca Moisa

Sursa: Adevarul

“Doctorul Arafat – o persoană cu adevărat de încredere şi incoruptibilă, unul din punctele luminoase ale României”, spune Stanley Platt continând să enumere şi alte nume de medici: “Florin Agape, şeful Ambulanţei din Iaşi, doctorul chirurg Drăgan, din Timişoara, să nu mai zic de Bucureşti”.

Într-o ţară care-şi huleşte medicii şi-n care cel mai bun doctor e norocul, englezul Stanley Platt are repere medicale şi umane când vorbeşte de România. Şi nu uimeşte doar cu atât.

Stanley Platt: “Atâta timp cât sunt util aici, cât simt că fac o diferenţă, voi rămâne aici. Dacă aş fi aici ca să mă uit la televizor, nu mi-ar fi bine, aş pleca acasă. Şi cred că acesta este toată raţiunea de a fi, să poţi ajuta oameni este cel mai important lucru” / Foto: Alexandru Hojda / Mediafax

De 20 de ani ne ajută ţara, fără să ceară nimic în schimb – doar un spaţiu în care ar putea adăposti câinii pe care îi dresează şi care ajung apoi ochi pentru nevăzătorii români. Munca lui, de voluntariat, deşi e mută, a fost recunoscută de Regină, suverana Marii Britanii recompensându-l anul trecut cu Ordinul Imperiului Britanic.

Imagine din arhiva personală a lui Stan Platt. Momentul în care a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic

“Eu simt că nu e o decoraţie doar pentru mine, ci pentru toată echipa de la Light into Europe”, spune. Pentru că aşa se cheamă organizaţia pe care Platt o are în România. Nu, nu-i lumina de la căpătul tunelului, ci cea pe care cei românii cu deficienţe de văz o simt în fiecare zi.

Echipa Light into Europe România, alături de o căţeluşă intrată în procesul îndelungat de dresaj. Labradorul din imagine va deveni în scurt timp ochi pentru un român cu grave deficienţe de vedere. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Sunt mulţi – 40.000. Pentru ei munceşte. “M-aţi întrebat de ce sunt în România. Ca să încerc să fac diferenţa, pentru că am cunoştinţele pentru a putea face asta. Am cinci fii, doi dintre ei sunt surzi. Unul are un copil orb şi surd şi alţi doi copii surzi. După această experienţă personală, am simţit nevoia să fac diferenţa aici”, povesteşte Stan. O face calm. Povestea lui de viaţă l-a călit şi nu s-a dat bătut.

Un avion britanic, salvare pentru români

Platt a venit în România în 1990, imediat după Revoluţie. “Înainte să vin, ştiam că aveţi câmpuri petrolifere şi că într-o vreme aţi fost un foarte important exportator de grâu. În afară de asta, nu ştiam mai nimic”, povesteşte britanicul pentru gândul. “Am aterizat la Arad, pe aeroport, cu propriul meu avion, şi am văzut ferestrele sparte de gloanţe şi că a avut loc o luptă. Localnicii mi-au spus ce s-a întâmplat şi că a fost îngrozitor. Mai târziu, am zburat prin ţară, la Suceava, la Cluj, la Oradea, la Timişoara. Peste tot am găsit oameni cu adevărat prietenoşi, oameni care şi-ar pune pe masă mâncarea pentru o săptămână, doar ca să organizeze o masă pentru mine. M-a impresionat. Am simţit că vreau să mă întorc aici”.

Aşa a început povestea lui cu ţara. Cu convoie de maşini cu ajutoare şi cu vizite la orfelinate. Treptat şi-a adus şi conaţionalii aici, iar ei s-au răspândit prin ţară, cu tot felul de misiuni umanitare. “Simţeam din ce în ce mai mult că avionul meu este util şi am salvat multe vieţi în anii ăia. În ’97, Ministerul Sănătăţii mi-a încredinţat un contract pentru ca eu să operez serviciul de ambulanţă aeriană din România – Aviasan. Am pus pe picioare acest serviciu de ambulanţă şi, în 2003 l-am predat către SMURD şi doctorului Arafat. Până atunci, îl ajutasem pe doctorul Arafat în vreo mie de misiuni aeriene. Mi s-a părut o persoană cu adevărat de încredere şi incoruptibilă, unul dintre punctele luminoase ale României“.

Cu avionul şi-a cunoscut şi soţia, pe Camelia Platt. “Când pilotezi avioane, nu ştii niciodată ce se poate întâmplă”, spune cu umor. “În ’93, deasupra munţilor de la vest de Târgu Jiu, mi s-a stricat motorul şi a trebuit să fac o aterizare de urgenţă la Craiova. Acolo, a doua zi, am întâlnit-o pe Camelia. De aici e o poveste extrem de personală”.

Camelia şi Stan Platt au împreună un fiu şi speranţa că pot schimba viaţa mai multor români cu nevoi speciale. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Proiectul România, misiune de familie

Aşa a decis Stanley să rămână aici. Familia n-a fost mirată. “Şi ea (n.r. familia) a fost implicată în proiectul din România. Am cinci fii şi toţi au lucrat sau au locuit aici. Mark, cel de-al doilea fiu al meu, a venit să lucreze la Craiova, ca şofer de ambulanţă. Era o criză de ambulanţe acolo şi el şi-a cumpărat propria-i salvare şi a început să lucreze acolo pentru spital şi pentru biserică. Şi-a cunoscut soţia la Craiova, s-au căsătorit, mi-au făcut doi nepoţi. Acum trăiesc în Marea Britanie şi Mark îmi conduce afacerea, magazinul meu”.

După 20 de ani, da, a fost o alegere foarte bună să rămână în România. “Am putut să ajut o mulţime de oameni şi spun foarte serios asta. Viaţa mea a fost îmbogăţită pentru că am putut să fiu alături de oamenii din diverse oraşe din această ţară, să lucrez cu ei şi să fac diferenţa. În Iaşi, doctorul Agape, şeful Ambulanţei, este un prieten bun şi am făcut multe lucruri bune împreună. La Oradea, am cunoscut o tânără doctoriţă paralizată care nu se putea da jos din pat, dar când am avut probleme la Vama Borş, au cărat-o din pat, nu au putut-o convinge să nu vină să ne ajute. În Timişoara, doctorul chirurg Drăgan, nu mai zic de Bucureşti. Viaţa mea a meritat trăită, pentru că am fost în România”.

Are România pete negre? “Când am ajuns aici prima dată, obişnuiam să încerc să fac trei lucruri în fiecare zi. Dacă reuşeam să fac trei lucruri pozitive… Dar nu puteam. Poate că reuşeam să fac unul singur”, povesteşte.

Situaţia s-a schimbat astăzi. “E mult mai bine şi acum reuşesc de obicei să fac două şi jumătate din trei”, măsoară Stan reuşita.

O ţară cu bune şi cu rele. Şi cu beţe-n roate

La fel, şi corupţia. “Cu siguranţă, nu îmi place. Dacă sunt pus în poziţia să mi se ceară mită, nu voi mai avea de-a face cu acea persoană niciodată. Este ceva ce nu pot sub nicio formă să accept. Am spus din ’90 că, prima oară când voi fi nevoit să dau vreo şpagă, mă voi întoarce în Marea Bitanie. Nu am dat nicio şpagă de atunci”, mărturiseşte respectându-şi promisiunea făcută.

I s-au pus beţe în roate? “Nu trecem peste bariere în fiecare zi, cu toţii în România? Dacă mergem pe stradă şi e o groapă în asfalt. Sau dacă eşti la supermarket, unde ei ar trebui să te întâmpine şi te iau cu “SPUNEŢI”. Şi tu îţi zici – ooo, trebuie să vorbesc, ce să le spun? Cred că fiecare zi e o provocare”, afirmă resemnat britanicul. “Dar asta e bine pentru noi. Nu e bine să ai o provocare? Asta te face mai puternic. Mie îmi place foarte mult Mioriţa. Dar eu, fiind britanic, nu aş fi putut să fiu acel ciobănaş şi să îmi dau viaţa celorlalţi. Ar fi trebuit să mă lupt până la ultima picătură de sânge din mine”.

“Asta e o plajă din Anglia, casa mea e la câteva minute de aici. Puteţi vedea că am un loc frumos unde pot să mă întorc”, spune Stanley în timp ce priveşte trei schiţe aflate pe peretele din living. “Toţi cei cinci fii ai mei au înotat acolo în mare. Nu e ca la Vama Veche, plaja nu e aglomerată. Acesta este lacul meu favorit pentru pescuit, crapii de acolo sunt imenşi”, spune gazda. “Uneori visez cum pescuiesc acolo, îţi vine să crezi? Uneori pescuiesc şi în România, e un loc frumos la Periş. Iar aici s-a născut tatăl meu, chiar lângă Tower Bridge”.

Pentru Stan Platt fiecare tablou are o poveste. Foto: Mediafax / Alexandru Hojda

Aşa e Stan acum. Un om prins între două patrii. Regatul Unit şi România. Iar cea din urmă îi dă motive şi oameni s-o iubească. “Îmi place Iaşiul – din cauza relaţiei pe care o am cu serviciul de ambulanţă de acolo, Oradea – pentru relaţia cu oamenii de acolo. Sinaia e foarte frumoasă, dar mi-aş dori mult ca românii să-şi ia cu ei şi gunoiul când pleacă dintr-un loc. Ursus e berea mea preferată aici şi vinul, am unul favorit, Grasa de Cotnari. E un vin de desert, dar eu l-aş bea tot timpul. Şi-mi plac sarmalele. Peste tot unde mă duc femeile fac sarmale şi eu trebuie să spun că sunt cele mai bune pe care le-am gustat vreodată. Uneori îmi ţin degetele încrucişate.

Trebuie să spun că îmi place România foarte mult şi atâta timp cât sunt util aici, cât simt că fac o diferenţă, voi rămâne aici. Dacă aş fi aici ca să mă uit la televizor, nu mi-ar fi bine, aş pleca acasă. Şi cred că acesta este toată raţiunea de a fi, să poţi ajuta oameni este cel mai important lucru”.

– Ce crede Stanley Platt despre campania gândul: “Presa din UK iubeşte o poveste bună şi de aceea sunteţi şi voi aici astăzi. Da, poate că cineva a zis ceva şi deodată e din ce în ce mai mult. Un mic cuvânt poate provoca multe neplăceri. Mie îmi place să cred că există o foarte bună relaţie între Marea Britanie şi România, că lucrăm bine împreună şi nu aş vrea ca ceva să distrugă asta. Ziarele pot fi distruse astăzi. News of the World a fost distrus. Companiile pot fi distruse. Mass media este foarte puternică şi cred că trebuie să fim atenţi să nu stricăm un bun foarte valoros. Eu cred că legătura cu România este una bună, hai să o menţinem aşa”.

– Cea mai frumoasă expresie din limba română pentru Stan este: “Distracţie plăcută”. Este urarea lui când vine vorba de muncă.

– Cifrele care-l sperie: În România sunt 40.000 de persoane nevăzătoare care ar putea beneficia de câini-ghid. La 40.000 de români cu dizabilităţi sunt doar trei 3 câini. “Aceşti câini contează atât de mult. Să ştiţi că românii au acum libertate, dar cei care sunt orbi sau surzi nu au această libertate, pentru că sunt atât de restricţionaţi. Având un câine-ghid, deodată poţi să mergi la poştă, la bancă, la magazine. Deodată eşti liber”. Acesta este motivul pentru care Stanley Platt aduce câini din rasa Labrador şi Golden Retriver în România, îi dresează şi îi oferă gratuit celor care au nevoie de-un prieten, de-o pereche de ochi şi de normalitate.