Sursa foto: tbilisi2015.com

Medalia de aur la lungime a revenit francezului Enzo Hodebar, favoritul probei, cu 7,32 m, în timp ce pe treapta a 3-a a podiumului a urcat Vladislav Bulakov, din Belarus, cu 6,88 m.

În cursa de 1.500 m a fetelor, românca Elena Cimpoieru s-a situat pe locul 5, în 4’42″79/100, victoria revenind olandezei Merel van der Marel — 4’33″98/100.

Tot miercuri, sulițașa Raluca Vrabie a obținut calificarea în finala probei, iar Ioana Manoliu a reușit să-și asigure prezența în finala probei de săritura în lungime, cu un rezultat de 5,60 m.

AGERPRES (editor: Teodora Oprea)

Maricica Puică, 5 iunie 2011

A început să practice atletismul la 15 ani, fiind descoperită la un cros pentru elevi de Ion Puică, cel care avea să-i fie antrenor și soț. Probele de semifond și fond au consacrat-o în atletismul național și internațional.

Primul succes major pe plan extern îl obține în 1978, la Glasgow, unde, împreună cu echipa, câștigă medalia de aur la cros și medalia de bronz la individual.

La Cupa Mondială de Atletism din 1981, desfășurată la Roma, Italia, obține locul doi în cursa de 3000 m.

Maricica Puică, 14 august 1982

În 1982, câștigă medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country, ținute tot la Roma. În același an, obține argintul la proba de 3000 m, în cadrul Campionatelor Europene de la Atena.

Se clasează, din nou, pe primul loc la Campionatele Mondiale de Cross Country ținute la New York, în 1984. În același an, reușește cea mai bună performanță din carieră, locul 1 la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, la proba de 3000 m, cu timpul de 8:35.96. Tot la Los Angeles, obține medalia de bronz la proba de 1500 m, terminând în urma italiencei Gabriella Dorio și româncei Doina Melinte.

Urmează Campionatele Europene din 1986, de la Stuttgart, unde atleta româncă se situează pe poziția a doua la proba de 3000 m.

Anul 1987 a însemnat două noi medalii în vitrina Maricicăi Puică, una de argint, la Campionatele Mondiale de la Roma, și una de bronz, la Campionatele Mondiale în Sală de la Indianapolis. Ultima medalie importantă a atletei din România a fost bronzul la Campionatele Europene în Sală de la Haga, Olanda, proba fiind cea de 3000 m.

Conform publicației Curierul de Iași, alergătoarea Maricica Puică a obținut în total 25 medalii de aur, 21 de argint și 1 de bronz la campionate naționale, balcanice, universitare, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale de cros și la Cupa Europei. A adunat 55 de selecții în echipa națională de atletism.

Maricica Puică, 20 august 1997

După încheierea carierei sportive, s-a dedicat antrenoratului. Printre sportivele pregătite de Maricica Puică se numără și Violeta Beclea-Szekely, cu care a câștigat medalii la campionatele naționale, balcanice, europene, mondiale și la Jocurile Olimpice.

De-a lungul impresionantei sale cariere, a primit numeroase distincții de stat și trofee sportive. Este maestră emerită a sportului. În 1998 a fost numită ”ambasadoare națională pentru sport, toleranță și spirit sportiv pe lângă Consiliul Europei”, iar în anul 2000 a primit Ordinul național ”Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

Maricica Puică primește premiul pentru întreaga carieră sportivă la Gala Comitetului Olimpic Român. 12 decembrie 2002

Din 2003, este cetățean de onoare al municipiului Iași.

În cadrul celei de-a VII-a ediții a Galei Femeilor de Succes din România, organizată de Professional Celebrity și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), la 15 februarie 2011, Maricicăi Puică i-a fost decernat un premiu pentru întreaga carieră în sport.

Cu prilejul unei manifestări consacrate aniversării a 100 de ani de la crearea Federației Române de Atletism, care a avut loc la 2 noiembrie 2012, Maricica Puică a primit, ca și alte campioane olimpice ale României, trofeul “Putere și lumină”.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Între 1965-1967 a jucat la Sportul Studențesc, după care a revenit la Dinamo, echipă unde evoluează până în 1977 și la care obține cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) și o Cupă a României (1967-1968).

Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început și activitatea de antrenorat. A reușit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permite să participe în cupele europene.

Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.

Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naționale a României, cu care a reușit calificarea la Euro ’84. A antrenat apoi pe Dinamo București, formație la care a câștigat un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).

În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formațiile Pisa, Brescia și Reggiana. Apoi, în 1997, revine în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României.

La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reușind să câștige campionatul 1998-1999.

Din vara anului 2000 până în 2002 Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la concitadina Beșiktaș, cu care cucerește, în primul an, campionatul și ajunge în sferturile Cupei UEFA.

A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma lui Lucescu, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) și șapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câștigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național ”Crucea României” în grad de Cavaler, ”în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”.

În 2010, în urma unei anchete la care au participat cluburile din prima divizie ucraineană, precum și suporterii, a fost desemnat cel mai bun antrenor din Ucraina în sezonul trecut. Tot în 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).

La 18 ianuarie 2013 a primit, alături de alți antrenori, titlul de cetățean de onoare al municipiului Hunedoara.

Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicității în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51.

În cadrul Galei ”Best of the Best”, organizată de Asociația Presei Sportive și Gazeta Sporturilor, la 31 mai 2013, Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi și Nicolae Rainea au primit premiile pentru cei mai merituoși reprezentanți ai fotbalului românesc, la categoriile antrenori, jucători și arbitri. Mircea Lucescu spunea, cu acest prilej, că a fost premiată ”longevitatea în performanță”. Tot în 2013, Mircea Lucescu a figurat între primii 20 de antrenori ai lumii (locul 16, grație performanțelor realizate cu Șahtior Donețk) conform unui clasament stabilit de portalul sportiv american Bleacher Report.

A primit titlul de antrenor al deceniului în cadrul celei de-a 10-a ediții a Galei “Fantasticii Fanatik”, care a avut loc la ”World Trade Plaza” din București, la 16 decembrie 2013.

În 2014, Adunarea Generală a Federației Române de Fotbal a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care și Mircea Lucescu.

AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)

Vlad Dragos Aicoboae and Toader Andrei Gontaru stopped the chronometer of the men’s double sculls at 6 min 25 sec 55/100, ahead of Australia (6:26.79) and Serbia (6:28.39).

Viviana Iuliana Bejinariu and Ioana Vrinceanu won the women’s coxless pairs event in 6 min 57 sec 57/100, followed by New Zealand (6:58.77) and Netherlands (7:00.17).

Also on Sunday, Romania’s men’s eight scull ended fourth and women’s lightweight pair fifth in the respective finals.

Romania had already won one gold medal on Saturday, in the men’s coxless four event. AGERPRES

Gâdea a fost cronometrată cu timpul de 4 min 53 sec 87/100, devansându-le în clasamentul final pe britanica Rebecca Mia Sutton, 04 min 55 sec 65/100, și pe Celine Rieder (Germania), 04 min 56 sec 85/100.

Alte clasări înregistrate de înotătorii români: locul 9 — ștafeta 4×100 m liber (Ana Iulia Dascăl, Jasminne Anne Marie Ivan, Cristina Lucia Andreea Giurcă, Maria Claudia Gâdea), în 4:01.54, locul 13 — ștafeta 4×100 m liber (Ionuț Radu, Daniel Cristian Martin, Robert Dumitru Văleanu, Andrei Rusen), în 3:34.23, locul 14 — Ionuț Radu (200 m liber — 1:54.68), locul 24 — Andrei Rusen (200 m liber — 1:56.24).
AGERPRES (AS/editor: Mihai Țenea)

Paula Postaru a luat bronzul în proba de Canoe-1, Under-23, pe 500 m, cu timpul de (02:22.728), cealaltă medalie fiind obținută de juniorii Cosmin Lulciuc și Laris Niță, la Kaiac-2 masculin, pe 200 m.

În proba masculină de Canoe-4, pe 500 m, juniorii Leonard Călin, Cătălin Chirilă, George Vasile și Andrei Nicolae au ocupat locul patru (01:44.072)./

Pe poziția a cincea au terminat, la Under-23, echipajul masculin de Canoe-4 pe 500 m (Cristian Gheorghe, Gavril Niculiță, Constantin Dîba, Cosmin Simion), în 01:41.748, și cel feminin de Kaiac-2 pe 500 m (Florida Ciută, Daniela Varona), în 01:50.532.

Kaiacul-4 masculin pe 1.000 m, la categoria juniori, format din Adrian Ciodar, Răzvan Rotaru, Ionuț Degeratu și George Săndulescu, s-a clasat pe locul șase (03:08.384).

Sportivii români au reușit și două clasări pe locul 7, la Under-23, prin Iulia Croitoru, la Kaiac-1 pe 200 m (41.748), și prin surorile Paula și Valentina Postaru, la Canoe-2 pe 200 m (49.672).

Sâmbătă, România cucerise trei medalii de argint la Montemor-o-Velho, la Kaiac-4, Under-23, pe 500 m (Florida Ciută, Andra Sîrbu, Daniela Varona și Iulia Croitoru), la Canoe-2 pe 1.000 m la Under-23 (Cristian Gheorghe și Cosmin Simion) și la Canoe-2, juniori, pe 1.000 m (Leonard Călin și George Vasile).

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Sursa foto: eurohandball-valencia2015.com

Selecționata României, campioană mondială Under-18 anul trecut în Macedonia, a ocupat ultimul loc în grupă, cu două puncte, devansată de Suedia, 4 puncte, Ungaria, 3 puncte, Franța, 3 puncte. Tricolorele au pierdut partidele cu Franța (24-31) și Ungaria (20-24) și vor juca doar pentru locurile 9-16.

În meciul cu Suedia, golurile echipei antrenate de Aurelian Roșca și Gavril Kozma au fost marcate de Alina Ilie — 5 goluri, Bianca Bazaliu — 3, Lorena Ostase — 3, Cristina Laslo — 2, Alexandra Dindiligan — 2, Dana Abed-Kader — 2, Sonia Seraficeanu — 2, Alexandra Carasol — 1, Elena Stoicănescu — 1.

Pentru scandinave au înscris Sofia Hvenfelt — 4 goluri, Sara Olofsson — 2, Albana Arifi — 1, Evelina Kjallhage — 1, Julia Bardis — 1, Olivia Mellegard — 1, Sandra Fiedorowicz — 1, Thess Kronell — 1, Hanna Blomstrand — 1, Filippa Sarenbrant — 1.

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Medalia de argint a fost câștigată de Anna Buehler, din Germania, cu 6,55 m (a doua săritură ca valoare 6,52 m), iar cea de bronz a revenit sportivei din Spania Fatima Diame — 6,55 m (a doua săritură 6,16 m).

În concursul de la Eskilstuna, desfășurat cu un vânt favorabil de 3-4 m/s, Florentina Marincu a început cu 6,34 m, a continuat cu 6,78 m, apoi 6,58 m, 6,51 m, după care, cu victoria asigurată, a renunțat să sară, pentru a nu forța inutil într-un sezon început încă din prima lună a anului, cu vârf de formă și pentru competițiile de sală.

Componentă a CNS Cetate Deva, unde este antrenată de Nicolae Alexe, Florentina Marincu a făcut un progres constant și firesc, de la cele 2 titluri mondiale la cadeți, în 2013, la Donețk, la acest titlu european de la categoria superioară de vârstă, dublat de medalia de bronz obținută vineri la triplusalt. Mai mult, a și ars etapele, anul acesta reușind să cucerească medalia de bronz a senioarelor, la lungime, la CE indoor de la Praga, cu un nou record continental de junioare, cu 6,79 m.

Ca mai toate fetițele născute la Deva, primul impuls a fost spre gimnastică, acolo aflându-se de mulți ani centrul cel mai productiv al sportului românesc. Dar, așa cum a declarat, “nu am putut continua la gimnastică, pentru că am crescut repede, eram prea înaltă, alegând atletismul, unde a contat și viteza”.

La actualele CE de juniori, delegația României a cucerit în total 3 medalii, aur și bronz pentru Florentina Marincu, la lungime și, respectiv, triplusalt, și argint, prin Rareș Toader, la aruncarea greutății, rezultat meritoriu, care menține atletismul juvenil din țara noastră în primele rânduri ale ierarhiei internaționale.

Câștigători ai finalelor de duminică, ultima zi a competiției: masculin: disc: Bartolomej Stoj (Polonia) — 68,02 m, nou record al campionatelor; 800 m: Kyle Langford (Marea Britanie) — 1’48″99/100; 4×100 m: Suedia — 39″73/100 — nou record național de juniori; triplusalt: Naim Babaiev (Azerbaidjan) — 17,04 m — nou record al campionatelor; în această probă, românul Constantin Crișan a fost al 12-lea, cu 14,98 m; 3.000 m obstacole: Yohanes Chiappinelli (Italia) — 8’47″58/100; feminin: 400 m garduri: Nenah de Connink (Belgia) — 57″85/100; 4×100 m: Marea Britanie — 44″18/100; înălțime: Morgan Lake (Marea Britanie) — 1,91 m; 1.500 m: Bobby Clay (Marea Britanie) — 4’17″51/100; 5.000 m: Alina Reh (Germania) — 16’02″01/100.

AGERPRES (editor: Teodora Oprea)

The silver and bronze medals were won, at a considerable difference, by Chinese athlete Rui Zeng — 13.04 m (second best jump 12.98), and Cuban Yanna Anay Armenteros — 13.04 m (second best jump 12.74), respectively.

Georgiana Anitei is thus the third Romanian champion in the triple jump of the competition, the title being won previously by Florentina Marincu in Donetsk, in 2013, with a 13.75 m jump, and Cristine Spataru who set the record of the event, with 13.86, in Sherbrooke, Canada, in 2003.

Born on March 26, 1999, Georgiana Iuliana Anitei is a member of the SCM Bacau club where she is coached by Cristi Nemteanu. She is also set to take part in the finals of the long jump event in Cali. AGERPRES

*UPDATE Tecău și Rojer au câștigat finala de dublu la Wimbledon

Tecău s-a mai impus în 2012 în proba de dublu mixt la Australian Open, dar sâmbătă a obținut primul său titlu la Wimbledon, la a patra finală. În 1978, Virgina Ruzici a câștigat la Roland Garros, atât la simplu, cât și la dublu (alături de iugoslava Mima Jausovec). Ultimul titlu românesc la dublu masculin a fost cucerit de Ilie Năstase, acum 40 de ani, în 1975, la US Open, alături de Jimmy Connors.

Tecău și Rojer au disputat a 13-a finală împreună, câștigând zece titluri, opt în 2014, la Zagreb, Casablanca, București, s-Hertogenbosch, Washington, Shenzhen, Beijing și Valencia, plus două în 2015, la Rotterdam și Wimbledon, pierzând trei finale, anul trecut la Rotterdam și anul acesta la Sydney și Nisa.

Tecău are 26 de turnee ATP câștigate la dublu: zece alături de Rojer, trei cu Max Mirnîi (București, s-Hertogenbosch, Beijing — toate în 2013), zece alături de Robert Lindstedt (2012 — București, s-Hertogenbosch, Bastad, Cincinnati, 2011 — Bastad, Casablanca, 2010 — New Haven, Bastad, s-Hertogenbosch și Casablanca). Horia a mai câștigat în 2011 alături de Victor Hănescu (Acapulco) și belgianul Dick Norman (Zagreb), iar în 2010 alături de Marcus Daniell (Auckland). Horia a ieșit învingător în 2012 și în proba de dublu mixt la Australian Open (cu Bethanie Mattek-Sands).

Horia Tecău pierdut 16 finale la dublu: în 2015 la Sydney și Nisa, în 2014 la Rotterdam, toate alături de Rojer, în 2013 la Sydney și Delray Beach, ambele alături de Max Mirnîi, în 2012 la Rotterdam, Madrid și Wimbledon, 2011 la Beijing, Washington, Wimbledon, s-Hertogenbosch, Brisbane, 2010 la Wimbledon, toate alături de Lindstedt, și în 2009 la Stuttgart (alături de Hănescu) și la Kitzbuehel (pereche cu Andrei Pavel). De asemenea, Tecău a fost învins în finala probei de dublu mixt în 2014 la Australian Open, alături de Sania Mirza (India).

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)