La nici 30 de ani are o afacere in domeniul IT care a accesat deja finantari de peste 10 milioane de dolari si planuieste sa aiba o cifra de afaceri de 10 ori mai mare, in urmatorii 5 ani.

In Manhattan traiesc 1,5 milioane de oameni. Lor li se adauga alti 1,9 milioane, cei care vin sa lucreze aici. Sunt in total 350.000 de firme, printre ele, si unele detinute sau conduse de romani.

E o sedinta obisnuita de lucru, intr-o cladire din Lower Manhattan. Doua tinere pun cap la cap programul de intalniri pentru saptamana care abia incepe, in timp ce alti 20 de tineri sunt concentrati asupra calculatoarelor. Toti fac parte dintr-o firma din domeniul IT, care anul trecut a accesat o finantare de aproape 15 milioane de dolari. Patroana companiei este romanca Anda Gansca. E clujeanca si la nici 30 de ani isi imparte programul intre biroul din New York si cel din Silicon Valley. Compania ei are la baza o platforma pentru marile companii din marketing. Anda a gandit initial o aplicatie cu care poti aprecia si clasifica orice din mediul online, prin intermediul culorilor, de la articole de ziar, la locuri, produse si persoane.

Anda Gansca: “M-am uitat la copiii mici si asa mi-a venit ideea, cei mici vad culori, si sunt atrasi de culori.”

I-a venit ideea dupa ce tocmai absolvise Universitatea Stanford si s-a mutat in Silicon Valley. A studiat economie si relatii internationale, dar ulterior a fost pasionata de analiza datelor. Astazi are un plan elaborat, de business, care prevede noi ramuri ale companiei in toata America, dar si un sediu la Cluj-Napoca, unde vrea sa atraga tineri destepti, interesati de IT.

“Planuim ca in 5 ani sa facem 30 de milioane de dolari si 100 de milioane in urmatorii 10 ani”, spune Anda.

Are antreprenoriatul in sange si a dovedit asta inca de cand a semnat primele contracte din America, in urma cu 3 ani. A numit aplicatia – Knotch, adica “scrijelitura”, in traducere, pentru ca a fost gandita in joaca. Da la aplicatie a construit o afacere de care sunt interesate tot mai multe agentii de publicitate din toata lumea. Ideea a propulsat-o pe Anda, in 2016, in topul Forbes al celor mai talentati tineri din America.

Anda Gansca vine dintr-o familie instarita, antreprenori in domeniul constructiilor din Transilvania. Povesteste ca acasa nu a avut niciodata problema banilor, nu i-a lipsit nimic, si partea financiara a fost pe ultimul plan, in afacerile ei. Si-a propus inca din liceu sa fie propriul patron, sa nu depinda de parinti, sa-I depaseasca in planurile de peste ocean.

Anda Gansca: “De la tatal meu mostenesc antreprenoriatul, stiu insa ca nici el nu a constientizat ca ot face cu adevarat ceva, cand au venit la absolvire la Stanford si profersorul meu i-a stras mana si i-a spus despre mine, desi nu a inteles el engleza, i-au dat lacrimile.”

Prima finantarea initiala, de peste un milion de dolari, a obtinut-o chiar de la Universitatea unde absolvise. Insa pana acolo, pentru a pune la punct aplicatia, primii bani i-a cerut de la bunica de la Cluj. A cooptat-o astfel in actionariatul companiei, unde in prezent se afla o firma mare de marketing, dar si un fond de investitii.

In prezent incurajeaza tineri pasionati de IT de la Cluj sa studieze in Statele Unite si mai apoi sa-si deschida propriile afaceri in Sillicon Valley. Iar pe partenerii americani ii convinge de cativa ani sa vina in vacanta in Romania. Itinerariul prin Transilvania include casa de vacanta a parintilor ei, unde vizitatorii sunt cuceriti cu slana si ceapa.

Toti cei din firma sunt tineri, multi abia iesiti de pe bancile facultatii. Si glumesc des.

Anda Gansca: “Le spun tinerilor sa aiba mereu curaj sa isi duca la indeplinire planurile. Ma uit la ei si vad cat sunt de indrazneti, vin si te intreaba, iti comunica imediat o idee.”

E vegana de cand a venit in America si de curand si-a convins si mama sa renunte la carne. Are un iubit american, insa despre viata privata nu doreste sa vorbeasca deloc, mai ales in fata celor din firma. Ii prieste New York-ul si la 30 de ani, are birouri pe ambele coaste ale Americii. Obtine finantari generoase pentru ideile ei, isi vede afacerea crescand de la an la an si pune Romania si Clujul in planurile de viitor.

Sursa: romaniateiubesc

A inceput cu un comentariu pe Internet
Intr-o zi rece de decembrie, Bogdan Tanasa avea sa citeasca intr-un ziar online povestea acestor frati care traiau in conditii inumane. Unul dintre ei spunea in interviu ca si-ar dori o masina cu telecomanda pentru ca vazuse una la un copil care nu-l lasase sa o atinga. A lasat un comentariu in subsolul articolul si a invitat si alti oameni, care vor sa ajute, sa-l sune. Primul a fost patronul unei fabrici de confectii, Aurelian.

„ Am pus mana repede pe telefon si zic: pot sa dau si eu ceva? Sigur ca da, ma astepti Am fost intr-un supermarket, am cumparat ceva repede, ne-am intalnit pe ploaie”

Incarcat cu jucarii, hrana si lemne a pornit la un drum care avea sa transforme intr-o lunga calatorie a lui si a celor sase copii catre o viata noua. In casa lor a ajuns la orele pranzului. Pruncii stateau in frig, crescuti de un tata depasit de situatie care muncea cu ziua care sa aiba ce sa le dea de mancare. Trecusera trei luni de cand mama plecasa de acasa si nu mai daduse nici un semn. Faceau focul cu carpe cat timp bunica le pregatea de mancare. N-aveau cu ce sa bage in soba care statea oricum sa se prabuseasca. Cand le era frig se incalzeau unii de altii.

Noroi, din ulita pana la patul copiilor
Asa incat Bogdan a facut un filmulet despre acesti oameni si i l-a trimis lui Aurel, cel care a raspuns primul la mesajul lui. Voia sa-i arate unde au ajuns darurile trimise de el, dar si ca e nevoie de mai mult. Ca pruncii traiesc in conditii inumane. „M-am dus si eu”, povesteste Aurelian, „noroiul era de la poarta pana la pat, inclusiv in casa”.

Pe cel mai mic dintre copii, Mihai, avea sa-l gaseasca in casa bunicii care locuia la cativa kilometri distranta si care avea grija si de cei mari. Mihaita are o deficienta de vorbire. Spune doar cateva cuvinte. Cel mai des „mama”. Bunica l-a luat la ea pentru ca nu puteau sa-l lase singur cand tatal pleca la munca. Bogdan a inteles inca de la prima vizita ca vietile copiilor erau in pericol pentru ca soba scotea fum in casa. Asa ca si-a facut un plan: sa se intoarca si sa repare soba, sa izoleze peretii in jurul ei si sa igienizeze. Pana la urma si-a dat seama ca mai bine le face o casa noua.

A calculat ca l-ar costa vreo 5.000 de euro. S-a gandit ca el si prietenii lor pot sustine aceasta suma. L-a sunat din nou pe Aurel, care intre timp ii devenise prieten si i-a spus planul. Si-a dus familia la Brosteni, sotia si fiul in varsta de patru ani, si i-a anuntat pe cei sase copii, ca se vor muta in casa noua. Desenul facut cu pixul de sobar s-a transformat intr-un plan de casa adevarat. In plina iarna s-au apucat de sapat fundatia care a fost ridicata intr-o saptamana. Curand insa avea sa-si dea seama ca nu mai poate sustine doar el si cei cativa prieteni tot proiectul.

Comunitatea online care a inaltat o casa
Asa s-a nascut comunitateaCASA SHARE. A facut un cont pe Facebook si a postat filmarile din primele zile, cerand ajutor. Mesajul lui a ajuns la urechile a zeci de mii de romani din tara si strainatate, iar unii intre ei au reactionat donand bani sau materiale de constructii. 20 de mii de oameni au dat like paginii si 8 milioane au vazut postarile lui. Noua casa s-a ridicat intr-o luna si jumatate, timp care s-a muncit de dimineata pana seara.

Bogdan s-a nascut intr-o familie cu patru copii. El era cel mai mic. La 13 ani a ramas orfan de mama, dar la scurt timp dupa aceasta tragedie avea sa castige inca o familie: cea a englezilor veniti la casa de copii din sat care se afla peste drum de casa lor. Cand au vazut ca vorbeste engleza i-au oferit un job. La inceput, voluntariat. Era la liceu si statea in permanenta in preajma englezilor care venisera de departe sa ajute niste copii amarati.

„La ei am vazut ce inseamna sa faci un bine sa ajuti fara sa primesti nimic”, spune Bogdan. „M-am uitat pe internet sa citesc ziarul si am vazut niste copii la Brosteni care dormeau intr-o casa de chirpici si cum sa nu te duci sa-o ajuti?” Pentru ca asa a simtit. Pentru ca are o viata frumoasa, ca simte ca un om implinit si desi, nu e bogat stie ca are foarte mult de daruit.

Bataie de joc in spitalul de stat
9 ani a trait la Londra lucrand in domeniul textil. El facea legatura intre investitorii englezi si mana de lucru din Romania. Dupa ce s-a intors in tara, a facut mici afaceri. Acum e pe punctul sa deschida o fabrica de combustibil ecologic dupa ce a accesat fonduri europene in valoare de 100 de mii de euro. Inca se mai revolta cand ajunge in situatii in care trebuie sa dea spaga.

Revolta a simtit si cand a ajuns cu Mihaita, cel mai mic dintre copii, la spitalul de stat unde-l dusese ca sa fie investigat si ca sa inteleaga de ce nu poate vorbi. L-a luat cu el si pe cel mai mare, Tudor, ca sa stea cu fratele lui pe perioada internarii. Dupa ore de asteptare pe holuri, cand le-a venit randul, Bogdan a fost certat ca nu adusese pijamale pentru copii. Insa cand i-a gasit in salon asezati pe amandoi intr-un pat de bebelus in care ar fi trebuit sa doarma, a luat foc. Asa ca a cerut sa-i externeze. A inregistrat toata discutia si a postat toate umilintele pe Facebook.

„Eu mi-am cheltuit banii mei personali sa le fac o casa si statul nu poate sa le faca niste analize?” Patronul unui spital privat din Iasi a vazut pe reteaua de socializare felul in care au fost tratati si i-a chemat la el cu toti copii. Li s-au facut ecografii, analize de sange si doi dintre ei au fost operati de polipi in conditii civilizate. Tot in dar au primit de la prietenii lui Bogdan de pe Facebook, tratament stomatologic si control oftalmologic. Pentru prima data in viata lor, cineva se ingrijea de sanatatea lor si le oferea atentie.

Ajutor pentru Irina
In acelasi timp, Bogdan cauta solutii pentru ca ei sa devina independenti financiar. Au deja o vaca, intre timp le-a facut rost si de un cal. Tot Bogdan s-a ocupat sa le construiasca animalelor un grajd nou. Odata cu constructia casei, Bogdan i-a vazut si pe copii schimbandu-se. I-a dus la frizer, i-a invatat sa se spele si sa se imbrace curat. Pentri prima data au vizitat Iasul. I-a plimbat la mall si tot in premiera au vazut un film la cinema. Le-a aratat lumea pentru ca ei sa inceapa in sfarsit sa viseze. A mers la scoala lor, a vorbit cu profesorii si i-a incurajat pe ei sa se gandeasca la viitorul lor.

Casa de la Brosteni era aproape gata. Copiii se pregateau sa paraseasca bordeiul in care traiesera pana atunci. Insa Bogdan isi mai lansase o provocare. Sa ajute o tanara de 19 ani care locuia singura in uscatoria unui bloc dupa ce mama ei se prapadise de cancer. O vazuse la StirileProTV, iar sotia lui a lansat tot pe Facebook o provocare prietenilor lor sa doneze orice suma de bani. Asa au adunat 5000 de euro si mai e nevoie de 2500 pentru ca Bogdan sa o poata ajuta sa se mute intr-o garsoniera a ei

CINE VREA SA O AJUTE PE IRINA POATE FACE DONATII IN CONTURILE IN LEI: RO37RZBR0000 060006334312; in EURO: RO29 RZBR 0000 0600 0357 8104 Cod Swift: RZBR, COD Bic: ROBU. Titular: Bogdan Tanasa

O lasam pe Irina in mica-i casa improvizata, dar aveam sa o reintalnim la inaugurarea casei SHARE. Ne intoarcem la Brosteni unde copiii se pregatesc sa paraseasca pentru totdeauna casa de pamant in care au crescut. Si pentru ca patronul unui hotel din Gura Humorului a vazut povestea lor pe internet, le-a oferit o excursie. Asa ca Bogdan i-a dus acolo cat timp au pus ei la punct ultimele detalii la casa

In hotelul frumos, inconjurati de oamni care-I tratau cu respect copiii s-au simti poate prima data lipsiti de griji.

LEAD – CEI SASE FRATI POT FI AJUTATI IN CONTINUARE CU DONATII IN CONTURILE: LEI: RO37RZBR0000 060006334312; EURO: RO29 RZBR 0000 0600 0357 8104 Cod Swift: RZBR, COD Bic: ROBU. Titular: Bogdan Tanasa

O casa si o viata noua
Aveau sa se intoarca acasa cateva zile mai tarziu. Bogdan le pregatise cele sapte chei ale casei. Vechiul bordei disparuse ca sa faca loc noii locuinte. Plita veche avea sa fie inlocuita de o bucatarie frumoasa, veceul din curte, de o baie cu toate utilitatile, celor doua paturi in care dormeau inghesuiti le luau locul doua dormitoare cu paturi supraetajate. Aveau televizor si calculator. Toate donate de oameni impresionati de povestea lor.

De la momentul mutarii in noua casa au trecut doua luni. Copiii merg toti la scoala, iar tatal are grija sa nu le lipseasca mancarea pe masa. Au grafic de curatenie si in fiecare saptamana unul dintre ei face ordine in toata casa. De restul, deocamdata, se ocupa tot Bogdan care de fiecare data ii incurajeaza sa-si faca planuri in viata.

Cu siguranta plecarea mamei a lasat urme adanci in sufletele lor. Si chiar daca isi neaga suferinta copiii au nevoie sa se simta iubiti si ocrotiti, iar tatal nu va putea sa suplineasca asta. Nici macar Bogdan de care s-au atasat si care a devenit modelul lor. Al lor si poate al zecilor de mii de romani care i-au citit faptele pe internet. E unul dintre cei care a ales sa nu stea deoparte. Sa se revolte, daca sistemul de stat il calca in picioare, si sa ajute acolo unde e nevoie de el. Poate e idealist, poate ca are acea doza de nebunie care-l ajuta sa mute muntii din loc. Dar mai presus de toate are ceea ce ne lipseste noua ca popor: curajul de a ne ridica privirea din pamant si de a visa la o lume mai buna pentru noi si copiii nostri.

Până la această vârstă, însă, a cunoscut destulă nedreptate a sorții. Mama l-a părăsit, sora sa este surdo-mută, locuind la o şcoală din capitală. Ionuț a rămas în îngrijirea tatălui. Bărbatul lucra în construcții , dar a avut un accident grav în care fratele său a murit, după ce au căzut de pe o clădire. Acum muncește cu greu ca să poate să-și întrețină copilul, să-l trimită la școală și la antrenamente. Copilul este mereu curat, dar pentru amândoi o baie ar fi cel mai mare ajutor. Nu au însă banii necesară construirii și dotării acesteia.

Profesorul Oana Hrehoreşen, voluntar și al grupului de inițiativă Tinerii din Titu, dar şi antrenorii copilului încearcă să îl ajute. „ Ionuț este multiplu campion național la Kempo și Sambo. Este clasa a 3-a și are rezultate școlare bune. Acest copil are o poveste în care trebuie să intre multe personaje pozitive. Este un luptător, dar lupta pe care o duce el este nedreaptă. Există oameni deosebiți care au spus povestea lui și cărora le mulțumesc pentru că altfel nu aș fi avut ocazia să-l cunosc”, a scris Oana pe pagina ei de facebook

Cont RO66BRDE160SV39861261600 Gigel Firanta

Sau pot contacta redacția la numărul de telefon 0737449352.

Sursa: gazetadambovitei

În prezent, el locuiește în Vancouver, Canada, este căsătorit cu o româncă și are o fetiță.

„Şi am câştigat premiul Oscar pentru Cele mai bune efecte vizuale pentru «Cartea Junglei». Sunt mândru că am lucrat la acest proiect. Felicitări tuturor celor implicaţi“, a postat Boieriu pe pagina sa de Facebook, imediat după ce a câștigat Oscarul, precizează Mediafax.

Deși Ioan Boieriu este primul român distins cu un premiu Oscar în cadrul Galei Academiei Americane de Film, și altor conaționali le-au fost recunoscute meritele pentru activitatea în cinematografie.

În anul 2015, Mihai Alden, un român stabilit în Suedia, a primit Oscarul pentru “realizări tehnice și științifice”, pentru munca depusă la crearea unei soft special ce a făcut posibile filme ca „Pinguinii din Madagascar” sau „Motanul încălțat”. Oscarul la această categorie se acordă în fiecare an, cu două săptămâni înainte de Gala Academiei Americane de Film, în cadrul unei alte ceremonii, potrivit Digi24.

Oscarul pentru tehnologie a mai fost câștigat în 2012 de românii Petru Pop și Radu Corlan. Cei doi au făcut parte din echipa care a inventat camerele digitale ultrarapide. Acestea au fost folosite pentru filmarea producțiilor „Inception” sau „Mision Impossible”.

Sursa: bihon

Parintele Mihail are 62 de ani si slujeste din 2006 la Manastirea Podul Cosnei. Cand s-a intors din Afganistan, a inteles ca mai are o ultima misiune: in urma cu doi ani a inceput sa adune de pe strazile din Bacau tineri cu probleme grave, legate de alcool si droguri. Zece fete si baieti au fost adusi la manastire.

Mihail Negrea, preot: “Am avut pentru dezintoxicare, probleme cu etnobotanice, injectabile si alcool. I-am sustinut moral, a contat mult. Drept dovada, din zece, toti zece au renuntat. Eu speram macar unul, daca au fost toti, bucuria e si mai mare“.

Initial a adus patru copii, pentru ca parintii lor nu ii mai puteau tine in frau. Apoi au venit alti sase, unii in stadii foarte grave, aproape irecuperabili, dupa cum spuneau psihologii. Nu a fost insa usor. Unii reintrau in sevraj, dar parintele Mihail era mereu langa ei si ii imbarbata. Se ruga zi si noapte pentru sufletele lor.

Mihail Negrea, preot: “Te uiti la el, la ochii lui si stii si in scriptura scrie ochii sunt fereasta sufletului.. Te-ai uitat in ochii lui si stii ca are nevoie de un ajutor“.

Terapia preotului Mihail este bazata pe rugaciune, mediatie si munca. Tinerii aveau un program strict: tineau post si nu aveau voie sa primeasca rude sau prieteni. Lucrau cot la cot cu calugarii, invatau tainele scripturii si se rugau neincetat. Parintele Mihail nu are studii in domeniu insa spune ca armele lui sunt credinta si iubirea.

Mihail Negrea, preot: “Cum ajung copiii razvratiti sa se schimbe? Printr-o supraveghere, o educatie, nu spartana, ci familiara, sa te simta ca esti parintele lui, fratele lui mai mare, care ii vrei intr-adevar binele si atunci usor-usor se modeleaza si ei ca si lutul“.

Lucia Butcure, psiholog: “Atat drogurile, cat si alcoolul si tutunul, atrag dupa sine dependenta psihica si apoi cea fizica. Acestea pot fi contracarate prin credinta in Dumnezeu. Numai prin vindecarea fizica, prin acel tratament pe care il primeste tanarul, nu avem o vindecare completa“.

Oile ratacite de turma revin periodic la manastire ca sa multumeasca. Din nefericire, acest program s-a oprit din lipsa de spatiu. Acum parintele vrea sa construiasca o cladire speciala pentru cei cu astfel probleme. Daca primii au reusit, spune el, si altii vor putea.

Sursa: protv

De asemenea, au obţinut rezultate remarcabile (medalii de argint) Miruna Ioana Belciu (clasa a X-a/Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău),Alexandra Bianca Petrescu şi Maria Ioana Popa(clasa a X-a la Colegiul Naţional din Iaşi), Ioana Daria Radu (clasa a X-a/Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Bucureşti), respectiv Răzvan Ovidiu Hârşan (clasa a X-a/Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Bucureşti). Miruna Ioana Belciu şi-a egalat performanţa de la ediţia anterioară, fiind la a doua medalie de argint în aceasta competiţie.

Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru juniori este un concurs de tip integrativ cu subiecte care acoperă trei discipline: chimie, fizică şi biologie. Participanţii susţin trei probe: două probe teoretice (individuale) şi una practică – experiment/laborator (pe echipe, formate din 3 elevi).

La ediţia din acest an au participat 276 de elevi din 48 de ţări.

Sursa: epochtime