Festivitatea de deschidere a noului an universitar 2015 — 2016, la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București.

În toamna anului 1989, la 17 noiembrie, slovacii au cerut ieșirea din comunism, prin demonstrații studențești, urmând ca în ziua următoare să facă același lucru și cehii. Manifestația desfășurată la Praga, la care au participat peste 15.000 de studenți, s-a soldat atunci cu circa 600 de răniți. Astfel, 17 noiembrie reprezintă punctul de pornire al manifestațiilor anticomuniste ale studenților din Praga, care au marcat începutul ”Revoluției de catifea” din Cehoslovacia, potrivit site-ului Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) — www.anosr.ro.

Ziua internațională a studenților este în prezent marcată în țări precum Grecia, Republica Cehă și Slovacia. Revolta studenților politehniști din Atena împotriva juntei militare grecești din 1973 a atins apogeul în 17 noiembrie, când la primele ore ale dimineții un tanc AMX 30 a dărâmat porțile blocate ale Politehnicii.

”ANOSR dorește să reînvie spiritul purtat de studenții de atunci; să acorde importanța cuvenită zilei de 17 noiembrie. Nu e o zi oarecare, e o zi în care studentul a revoluționat întreaga societate. Ca o subliniere a importanței pe care o acordăm istoriei, în ziua de 17 noiembrie, în țară vor fi organizate diferite manifestații de către organizații studențești”, scria un articol publicat pe site-ul amintit, la 17 noiembrie 2009.

Totodată, ANOSR adresa studenților un apel pentru ”implicare activă în organizații și în structurile academice din comunitatea lor”, de a fi conștienți de puterea pe care o au, mulțumind ”tuturor celor care au luptat și luptă pentru drepturile lor, tuturor celor care au semnalat nedreptăți și au luptat pentru rezolvarea lor, celor care în prezent sunt promotorii mișcării studențești, celor care cred în drepturile studenților”.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Ortodoxe
Sf. Ap. și Evanghelist Matei

Greco-catolice
Sf. ap. și ev. Matei. Începe Postul Crăciunului

Romano-catolice
Ss. Margareta a Scoției, regină; Gertruda, fc.

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este pomenit în calendarul creștin ortodox la 16 noiembrie.

Este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos și unul din cei patru evangheliști, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Evanghelist Luca și Sfântul Evanghelist Marcu, care au scris despre viața și activitatea Mântuitorului.

Sfântul Apostol Matei locuia în Capernaum, pe vremea când Iisus Hristos propovăduia în ținutul Galileii, și era vameș. Martor al minunilor săvârșite de Iisus, a urmat chemării: “Vino după mine” pe care i-o adresează Mântuitorul.

A fost numit Levi al lui Alfeu de către ceilalți trei evangheliști, pentru a-i fi acoperită viața de vameș, așa cum era cunoscut, pentru cinstea apostoliei în care a ajuns mai pe urmă. Dar Sfântul Apostol Matei, din multă smerenie, scrie singur despre sine în Evanghelia sa și arată pe față numele său, povestind înaintea tuturor viața pe care a avut-o mai înainte, nerușinându-se a-și mărturisi păcatele.

Ocupația de vameș era disprețuită de evrei, căci vameșii strângeau dările ce se cuveneau stăpânirii romane săvârșind adeseori abuzuri. Iar Sfântul Evanghelist Matei spune despre sine: “Și plecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și sculându-se, a mers după El” (Matei cap. 9,9).

Fiind învățat, a scris una dintre cele patru Evanghelii ce alcătuiesc Noul Testament, în limba aramaică, aceasta fiind cea dintâi în ordine cronologică (ani 43-44).
A propovăduit Evanghelia în țara sa, apoi în Parția, Midia, Etiopia, vestind tuturor mântuirea prin Iisus Hristos. A suferit moarte martirică în Etiopia, fiind ars pe rug.

AGERPRES /(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Captură Foto: (c) International Day Of Tolerance / YouTube

A fost proclamată la 16 noiembrie 1995, în cadrul Conferinței generale a UNESCO de la Paris, când statele membre UNESCO au adoptat ”Declarația principiilor toleranței”, enunțată în 1986, care definește termenul de toleranță ca fiind respectul, acceptarea și aprecierea diversității și bogăției culturale, a manierelor de exprimare, a calității noastre de ființe umane.

Un an mai târziu, în 1996, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 51/95, a invitat țările membre să sărbătorească în fiecare an această zi, prin acțiuni de promovare a toleranței și păcii, prin activități la care să participe atât instituțiile de învățământ, cât și publicul larg. Statele membre ONU sunt încurajate să organizeze manifestări axate pe programe și acțiuni educative prin care să-i mobilizeze pe cetățeni să aibă atitudini tolerante.

Manifestările îi vizează atât pe copii, cât și pe adulți, iar educația este mijlocul cel mai eficient pentru prevenirea intoleranței. Educația pentru toleranță trebuie îndreptată împotriva fricii și excluziunii și către dezvoltarea capacității indivizilor de a judeca liber și independent. Nedreptatea, violența, discriminarea și marginalizarea sunt forme ale intoleranței.

Toleranța înseamnă, în esență, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturale, a formelor de expresie, capacitatea de a recunoaște și respecta convingerile altora. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile și libertățile fundamentale ale omului, democrația și Statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace și reconciliere, un principiu de bază al democrației și dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului și absolutismului și asigurând supraviețuirea societăților multietnice și multiculturale. Înseamnă, totodată, îngăduință, indulgență, răbdare, și se poate exprima la orice nivel, de la individ, la stat.

Într-o lume și un timp al mondializării, diversității și mobilității, toleranța în familie, în comunitate sau între state, este mai necesară ca oricând. Liderii mondiali au recunoscut acest lucru prin adoptarea Declarației Mileniului în anul 2000. Ei au plasat toleranța printre valorile fundamentale care stau la baza relațiilor internaționale în secolul XXI.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)

O gospodină de etnie slovacă, doamna Ana, a spus că ingredientele folosite pentru prepararea unei porții de taște cu brânză sărată sunt 250 grame de făină, un ou, o linguriță de sare, 50 ml de apă, 0,5 kg de brânză sărată (preferabil mai uscată), mărar, o ceapă, puțină boia și ulei.

În prima fază, din făină, ou, sare și apă se frământă un aluat din care se face o formă sferică, ca o minge, care se lasă apoi 10 — 15 minute. Între timp se rade brânza sărată pe răzătoarea mare și se amestecă cu mărarul tocat mărunt.

Mingea din aluat se întinde apoi cu făcălețul pe planșeta de lemn, până ce foaia ajunge să aibă o grosime de circa 2 mm, după care se taie în fâșii late de 10 cm fiecare. Pe marginea fâșiei se pune amestecul de brânză și mărar până la jumătatea ei, după care se acoperă cu cealaltă jumătate a fâșiei și se presează bine cu degetele pentru ca cele două fâșii între care se află brânza să se lipească bine. Apoi, cu coada unei linguri de lemn se apasă fâșia din loc în loc, la distanțe aproximativ egale, formând taștele care se taie ulterior cu cuțitul.

După aceea, taștele se așază pe planșeta tapetată cu făină, până după ce s-a preparat supa în care se vor fierbe.

Pentru preparare sunt necesari doi litri de apă, ulei, ceapă tăiată mărunt, puțină sare și puțină boia. Când supa începe să fiarbă, taștele se pun una câte una în apă și se fierb la foc mic. Sunt gata fierte când se ridică la suprafață.

AGERPRES /(AS — autor: Ioan Weisl; editor: Mihai Simionescu)

Mănăstirea Hurezi, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO

Proiectul de lege privind decretarea acestei zile a fost aprobat de Senat la 21 mai 2012, ulterior de Camera Deputaților, la 23 aprilie 2013, aceasta din urmă fiind for decizional. Decretul pentru promulgarea legii a fost semnat de președintele Traian Băsescu la 15 mai 2013, legea fiind publicată în Monitorul Oficial cu numărul 280 din 17 mai 2013.

La 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinței generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (desfășurată între 17 oct.-21 nov 1972), statele membre ale UNESCO au adoptat Convenția privind Protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. La cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Ziua Patrimoniului Mondial.

Prin declararea la nivel național a Zilei Patrimoniului Mondial, se promovează elementele noastre de patrimoniu mondial, pentru o mai bună cunoaștere a acestora, precum și locul pe care îl ocupă cultura română în cadrul valorilor culturale internaționale. De asemenea, se evidențiază necesitatea protejării și conservării acestora, oferindu-se, în același timp, și un plus de imagine la nivel internațional.

România are 7 situri înscrise pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, dintre care 6 culturale, respectiv Biserici cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (1993), fortărețe dacice din munții Orăștiei (1999), centrul istoric Sighișoara (1999), Mănăstirea Hurezi (1993), situri sătești cu biserici fortificate din Transilvania (1993), ansamblul bisericilor de lemn din Maramureș (1999), și un sit natural, respectiv Rezervația Biosferei Delta Dunării (1991). De asemenea, România are înscrise 15 obiective pe lista indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, potrivit site-ului oficial al instituției, http://whc.unesco.org/.

Cu prilejul Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România sunt organizate activități culturale, sociale și artistice și sunt difuzate, prin mijloacele de informare în masă, materiale care vizează promovarea și protejarea patrimoniului mondial UNESCO din România.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Cercetările, desfășurate de centrul medical Cedars-Sinai din Los Angeles, au vizat felul în care privarea de somn și regimurile alimentare prea grase pot afecta, în același fel, sensibilitatea la insulină și, prin urmare, induce obezitatea (sensibilitatea la insulină, hormon esențial în reglarea funcției țesutului adipos, este puternic legată de greutatea în exces).

Cercetările efectuate la Cedars-Sinai arată efectiv că privarea de un somn bun o singură noapte are asupra sensibilității la insulină același efect negativ ca șase luni de regim foarte gras: “Când corpul devine mai puțin sensibil la insulină (cu alte cuvinte, rezistent la insulină), este nevoit să producă mai multă pentru a menține glicemia la un nivel stabil. Acest lucru poate duce eventual la un diabet de tip 2, boală care împiedică insulina din corp să răspundă corect — există prea mult zahăr în sânge. Diabetul se asociază cu o serie de complicații serioase, printre care boli cardiace. Oamenii obezi riscă mai mult să dezvolte o rezistență la insulină și, prin urmare, să facă diabet”, arată cercetătorii.

“Studiul nostru sugerează că o noapte de privare totală de somn poate fi la fel de dăunătoare pentru sensibilitatea la insulină ca șase luni de regim alimentar foarte bogat în substanțe grase. Cercetarea demonstrează importanța unui somn bun pentru menținerea nivelurilor de glicemie și reducerea riscurilor de boli metabolice, cum ar fi obezitatea și diabetul”, precizează unul dintre medicii implicați în studiul desfășurat pe câini, doctorul Broussard.

Fundația Națională pentru Somn, asociație americană, a apelat la șase experți în somn și alți 12 experți medicali pentru a stabili numărul necesar de ore de somn pentru fiecare vârstă. Recomandările acestora au fost de 14-17 ore de somn pentru nou-născuți (0-3 luni), 12-15 pentru bebelușii între 4 și 11 luni, 11-14 ore pentru copiii foarte mici, între 1 și 2 ani, 10-13 ore pentru preșcolari (3-5 ani), 9-11 ore pentru școlari (6-13 ani), 8-10 ore pentru adolescenți (14-17 ani), 7-9 ore pentru tinerii adulți (18-25 de ani), tot 7-9 ore pentru adulți (24-64 de ani) și 7-8 ore pentru vârstnici (peste 65 de ani).

AGERPRES/(AS — autor. Lelia Bretan, editor: Mariana Ionescu)

Ana Bogdan, 22 ani, este numărul 161 WTA, în timp ce Vrljic, 31 ani se află pe locul 234 în lume.

AGERPRES/(editor Teodor Ciobanu)

Sursa foto: tnb.ro

A absolvit, în 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorului Costache Antoniu.

A jucat în numeroase spectacole pe scena Teatrului Național București. Printre rolurile pe care le-a interpretat aici se numără: Polițistul din ”A patra soră” de Janusz Glowacki (regia Alexandru Colpacci, 2006); Pârcălabul Costea din ”Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea (regia Dan Pița, 2004); Invalidul în ”Revelion la Terzo Mondo” de Ovidiu Moldovan (regia Mihai Manolescu, 2003); Șeful în ”Biroul informații eterne” de Mircea Radu Iacoban (regia Mihai Manolescu, 2002), Adjunctul în ”Ispita” de Václav Havel (regia Mihai Manolescu, 2002), Avocatul în ‘Țăranul baron” de Ludvig Holberg (regia Lucian Giurchescu, 2000); Paznicul Herrick în ”Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller (regia Felix Alexa, 1992) etc.

Potrivit site-ului TNB, Ovidiu Moldovan a mai jucat în piesele ”Avram Iancu” de Lucian Blaga (regia Horea Popescu, 1991), ”Marea” de Edward Bond (regia Horea Popescu, 1987), ”Moștenirea” de Titus Popovici (regia Mihai Manolescu, Horea Popescu, 1989), ”Salonul” de Paul Everac (regia Paul Everac, 1983), ”Ploșnița” de Vladimir Maiakovski (regia Horea Popescu, 1982), ”Un fluture pe lampă” de Paul Everac (regia Paul Everac, 1982), ”Însemnările unui necunoscut” de Fiodor Mihailovici Dostoievski (regia Ion Cojar, 1979), ”Infernalul mecanism” de Jean Cocteau (regia Mihai Berechet, 1979), ”A treia țeapă” de Marin Sorescu (regia Sanda Manu, 1979), ”Ifigenia” de Mircea Eliade (regia Ion Cojar, 1981), ”Cyrano de Bergerac” de Edmond de Rostand (regia N.Al. Toscani, 1977), ”Marele soldat” de Dan Tarchilă (regia Mihai Berechet, 1977), ”Richard al III-lea” de William Shakespeare (regia Horea Popescu, 1976), ”Îmblânzirea scorpiei” de W. Shakespeare (regia Mihai Berechet, 1975), ”Săptămâna patimilor” de Paul Anghel (regia George Teodorescu, 1971), ”Surorile Boga” de Horia Lovinescu (regia Sorana Coroamă-Stanca, 1971), ”Regele Lear” de W.Shakespeare (regia Radu Penciulescu, 1970), ”Travesti” de Aurel Baranga (regia Aurel Baranga, 1969).

În afara Teatrului Național București a mai jucat în spectacole pe scena Teatrului Sică Alexandrescu din Brașov, la Academia de Teatru și Film București (”Bacantele” de Euripide, regia Cătălina Buzoianu, 1969), pe scena Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara (în 1965), a Teatrului Mic (”Simple coincidențe” de Paul Everac, regia Constantin Anatol, 1965 — Debut) sau la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” București (”Război cu Troia nu se face” de Jean Giraudoux, regia Petrică Vasilescu, 1967; ”Frații Karamazov” de F.M. Dostoievski, regia Constantin Codrescu, 1968; ”Cum vă place” de W. Shakespeare, regia Octavian Cotescu, 1963).

Sursa foto: Captură YouTube

De asemenea, a jucat în numeroase filme: ”Patima” (regia George Cornea, 1975), ”Pe aici nu se trece! (regia Doru Năstase, 1975), ”Misterul lui Herodot” (regia Geta Doina Tarnavschi, 1976), ”Pentru patrie” (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), ”Râul care urcă muntele” (regia Cristiana Nicolae, 1977), ”Războiul de independență” (regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977, serial TV), ”Burebista” (regia Gheorghe Vitanidis, 1980), ”Un saltimbanc la Polul Nord” (regia Elisabeta Bostan, 1981), ”Acțiunea Zuzuc” (regia Gheorghe Naghi, 1983), ”Orele unsprezece” (regia Lucian Bratu, 1983), ”Din prea multă dragoste” (regia Lucian Mardare, 1985), ”Secretul lui Nemesis” (regia Geo Saizescu, 1986), ”Francois Villon — poetul vagabond” (regia Sergiu Nicolaescu, 1986), ”Egreta de fildeș” (regia Gheorghe Naghi, 1987), ”Kilometrul 36” (regia Anghel Mora, 1989), ”Terente, regele bălților” (regia Andrei Blaier, 1995), după cum sunt enumerate în volumul ”1234 cineaști români” (Ed. Științifică, 1996).

AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: worlddayofremembrance.org

La inițiativa RoadPeace (organizație caritabilă din Marea Britanie, ce acordă asistență victimelor accidentelor rutiere), prin Rezoluția privind ameliorarea siguranței rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca a treia duminică din luna noiembrie să fie desemnată Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulație, pentru a semnala faptul că acest fenomen a devenit îngrijorător.

Prin instituirea acestei zile se urmărește atragerea atenției asupra faptului că imprudența în trafic poate pune în pericol viața, sănătatea și banii. În această zi, guvernele, ONG-urile și alte instituții ale statului din țările lumii sunt chemate să promoveze atenția în trafic prin activități care au drept scop sensibilizarea tuturor participanților la trafic cu privire la respectarea normelor rutiere în circulația pe drumurile publice, conștientizarea impactului social și al costurilor pe care le presupun accidentele rutiere, a riscurilor la care sunt expuși conducătorii tineri și promovarea acțiunilor legate de factori cheie, inclusiv conducerea sub influența alcoolului, depășirea vitezei legale impuse pe un anumit sector de drum public, depășirea neregulamentară sau neacordarea priorității de trecere vehiculelor sau pietonilor care au acest drept, nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță și căștile de protecție, precum și chestiuni legate de infrastructura rutieră.

În 2011, pentru a aduce în atenția tuturor importanța fenomenului, a fost lansat ”Deceniul de Acțiune pentru Siguranța Rutieră 2011-2020” și, totodată, apelul pentru organizarea unor acțiuni semnificative pentru marcarea Zilei mondiale de comemorare a victimelor accidentelor de circulație, fiind stabilit, în acord cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), un motto pentru întreaga decadă: ”Să facem deceniul 2011-2020 să-și amintească!”.

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor în fiecare zi pe drumurile din întreaga lume și zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vieții. La nivel mondial, în fiecare an, 1,2 milioane de persoane își pierd viața în trafic, lăsând în urmă familii și comunități distruse, majoritatea fiind tineri. Impactul unor astfel de evenimente este devastator, iar responsabilitatea de a salva vieți pe șosea privește atât individul, cât și colectivitatea.

În România, potrivit Asociației Victimelor Accidentelor de Circulație, zilnic pe șosele țării își pierd viața 5-6 persoane, 80% dintre accidente fiind produse în mediul urban, iar 60% sunt din cauza traversărilor neregulamentare, se arată pe site-ul asociației, www.avacromania.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Ortodoxe
Sf. Ap. Filip; Sf. Ier. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului)

Greco-catolice
Sf. ap. Filip

Romano-catolice
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, călug. m.

Sfântul Apostol Filip este pomenit în calendarul creștin ortodox la 14 noiembrie.

Este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos, originar din cetatea Betsaida din Galileea. Sfântului Filip îi spune Mântuitorul: “Urmează-mi”, după cum arată Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa (I, 43).

Sfântul Apostol Filip a urmat cu convingere această chemare, văzând în persoana lui Iisus pe Mesia cel așteptat de poporul evreu.

După Cinzecime, când apostolii au fost îmbrăcați cu putere de sus pentru a propovădui Evanghelia în lume, s-au tras la sorți locurile unde va merge fiecare apostol în misiunea de răspândire a credinței.

Sfântului Apostol Filip i-a revenit Frigia și Ieropole. A străbătut toată Asia Mică și, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Bartolomeu, au poposit împreună în Lidia, apoi în Ieropole. A îndurat mari suferințe și ispite pentru a face cunoscută vestea cea bună printre popoarele păgâne. A fost ucis la Ieropole, prin crucificare cu capul în jos.

Astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.

Sfântul Grigorie Palama este prăznuit de două ori pe an: pe 14 noiembrie și în duminica a doua din Postul Mare.

S-a născut la Constantinopol, în 1296. La vârsta de 20 de ani, Sfântul Grigorie s-a călugărit la Mănăstirea Vatoped, din Muntele Athos. Aici a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim (prăznuit la 11 iulie). A ajuns la Mănăstirea Sfântului Atanasie Athonitul și după trei ani s-a stabilit la Schitul Glossia.

În contextul controverselor teologice în jurul isihasmului, Sfântul Grigorie Palama a apărat Ortodoxia, fiind susținătorul teologiei energiilor necreate (1337-l368).

Sfântul Grigorie Palama a apărut în disputele teologice ca apărător al monahilor isihaști care practicau lucrarea trezviei și a rugăciunii neîncetate și vedeau lumina necreată a lui Dumnezeu. Adversarii isihaștilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu poate fi văzut de către om. Respingând distincția dintre ființă și energii în Dumnezeu, aceștia excludeau orice posibilitate de comuniune reala a omului cu Dumnezeu.

În 1347 Sfântul Grigorie a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului, făcând multe minuni și vindecând mulți bolnavi.

A trecut la cele veșnice la 14 noiembrie 1359. A fost canonizat la nouă ani de la moartea sa. Moaștele Sfântului Grigorie Palama se păstrează la Tesalonic.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)