Inventatorul român Corneliu Birtok-Băneasa, premiat cu medalia de aur la Salonul Innova din cadrul Concursului internațional Bruxelles-EUREKA (15-17 noiembrie 2012)
Foto: (c) SORIN BLADA/AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit unui comunicat publicat pe site-ul MEN, înscrierile de participare vor fi selectate de către Comisia de Manifestări Științifice a Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare al MEN—Cercetare, iar lista invențiilor participante va fi publicată pe site-ul MEN-Cercetare (www.research.ro) până pe data de 5 noiembrie.

Ministerul Educației Naționale va asigura plata participării lucrărilor la Salon (costuri pentru chirie spațiu, construcția standului, taxa de participare, asigurări, înscriere în catalog, jurizarea invențiilor), realizarea posterelor și transportul exponatelor și al materialelor publicitare.

Costurile generate de prezentarea materialelor expoziționale și deplasarea delegaților la Salon revin participanților, precizează MEN.

AGERPRES/(AS-autor: Roberto Stan, editor: Mihai Simionescu)

Foto: (c) EMIL BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru o coacere bună. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari. În prezent, se cultivă îndeosebi în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei.

Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună cu zeița Afrodita. Romanii, de asemenea, foloseau gutuii — cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină chiar și cu praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Columella menționează trei tipuri, una dintre ele “mărul de aur” — care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor — și care a dat numele tomatelor italiene (pomodoro).

Cel mai bun tip de gutui era considerat cel din regiunea Cydonia, de pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca “Mela kudonia” sau ” măr de Cydonia”, de unde provine, de asemenea, și numele științific. Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în genul Chaenomeles.

Cunoscut din antichitate, fructele sale au fost folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. Gutuile coapte au o culoare galbenă, sunt tari și aromate, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat. Gutuia poate fi consumată ca atare atunci când este coaptă sau cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri.

Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, provitamina A, calciu, fosfor, fier, cupru, sulf, potasiu și sodiu. Ele mai conțin și apă, zaharuri, tanin, pectine, protide și acizi organici. Specialiștii au atribuit gutuilor 100 de proprietăți, printre care se numără și acțiunea antiinflamatoare, astringentă, analgezică, emolientă, tonică și expectorantă. Consumate proaspete, gutuile pot înlătura senzația de greață.

Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Persoanelor care suferă de hipertensiune li se recomandă maceratul din frunze de gutui. Celor care au afecțiuni ale sistemului cardiovascular le este indicat să consume gutui crude, ca efect diuretic.

Recunoscute pentru efectul lor astringent, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul enterocolitelor, enteritelor (inflamație a mucoasei intestinale), dar și a diareei. Gutuia îmbunătățește digestia și ameliorează diareea, hemoragiile uterine și hemoroizii. Fructele proaspete sunt recomandate ca adjuvant în infecțiile intestinale, inclusiv cele ale colonului inferior.

În afecțiunile ficatului și ale pancreasului, leacurile din gutui se numără printre cei mai buni aliați. Ușoara aciditate a fructelor, dar și substanțele cu efect antioxidant stimulează funcțiile hepatice și imunitatea. Mai mult, rezultatele unor studii recente din Japonia au arătat că gutuile conțin substanțe antivirale, cu rol benefic în hepatită. Cel mai bun tratament este sucul de gutui, din care se recomandă aproximativ un litru pe zi, timp de o lună — o lună și jumătate. Pe lângă suc, piureul de gutui este un alt bun protector hepatic.

Sucul proaspăt de gutui face minuni în vindecarea pancreatitei. În aceste cazuri se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte benefice asupra activității pancreasului, fiind o alternativă excelentă a medicației clasice.

Gutuile sunt un tratament natural potrivit și pentru afecțiunile specifice sezonului rece. Datorită efectul emolient, dat de mucilagii, remediile cu gutui sunt recomandate în cazul tusei, răgușelii și bronșitei. Consumate în stare proaspătă, gutuile ameliorează infecțiile respiratorii sau astmul, iar sub formă de decoct, gutuile se folosesc în stări de greață sau dureri articulare. Ceaiul preparat din sâmburi de gutui, zdrobiți și fierți, este un remediu excelent împotriva răgușelii sau a bronșitei, iar gargara cu acest ceai vindecă amigdalita sau faringita. Un bun calmant pentru tuse este și infuzia din flori de gutui, care are efect sedativ.

Studiile științifice au demonstrat faptul că anumite substanțe din gutui ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.

Gutuia este și un bun calmant în cazul insomniilor, a stărilor de agitație și a nevrozelor. Remediu pentru aceste probleme este ceaiul din frunze de gutui, care are efect sedativ. Gutuile sunt indicate și în caz de depresie, deoarece substanțele eterice care se găsesc în acest fruct au proprietăți antidepresive. În aceste cazuri se recomandă ca după fiecare masă să se consume câte o jumătate de gutuie opărită în miere fierbinte.

Gutuile asigură succesul și în curele de slăbire, deoarece au puține calorii. Sunt însă foarte bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor. Nutriționiștii le recomandă persoanelor care doresc să slăbească să mănânce două sau trei gutui zilnic. Cu proprietățile diuretice și depurative, gutuile stimulează eliminarea toxinelor și a kilogramelor în plus.

Gutuile care sunt ferme și tari, de culoare galbenă, sunt cele potrivite pentru consum. Ele trebuie recoltate atunci când sunt galbene în totalitate.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

REPORTAJ: Fabrica din Cluj unde se pregăteşte Crăciunul – globuri cu modele 3D, pictate manual, exportate în Europa şi SUA (Imagine: Vasile Magradean/Mediafax Foto)

Fabrica din Cluj-Napoca are doar 33 de angajaţi, dar este cea mai mare din România care produce globuri din sticlă, având o cifră de afaceri de două milioane de lei pe an.

Modelele se contractează cu un an înainte, la marile târguri de profil care au loc la Frankfurt, New York sau la Paris, de unde vin comenzile. Pe an, producţia ajunge la aproximativ 800.000 de globuri de diferite modele, culori şi dimensiuni, pictate manual.

Un glob cu picturi vintage, care se realizează într-o oră, costă până la 15 euro

Un glob simplu se produce, de exemplu, într-o cantitate de 200 de bucăţi pe zi, dar sunt şi globuri complexe, mai mari, cu un diametru de 15 centimetri, cu picturi vintage, ca un tablou, din care se fac doar opt bucăţi pe zi, adică un glob pe oră. Costul unui glob este între 80 de eurocenţi şi 15 euro, în funcţie de mărime şi complexitate, media fiind undeva între un euro şi un euro şi jumătate.

“Suntem într-o activitate continuă, globurile noastre trebuie să ajungă la clienţii din Europa, din Germania, Italia, Franţa, Lituania, Austria sau Belgia, dar şi pe brazii românilor. Cele pentru SUA au plecat deja, avempeste 70 la sută din export pe piaţa americană. Avem diverse modele, pentru Europa mult mai liniştite, clasice, în culori precum mov, albastru, alb, roşu sau verde, cu reni, cu Moş Crăciuni şi oameni de zăpadă, iar pentru SUA sunt modele încărcate, cu culori vii, amestecuri de culoare. Acum pregătim ultimele modele pentru Europa, mai apropiate de tematica de Crăciun”, spune Mihaela Turcu, managerul fabricii.

Potrivit acesteia, contractările pentru Crăciunul din acest an au avut loc la începutul anului 2013, la târgurile de profil din străinătate, iar în prezent se lucrează la onorarea ultimelor comenzi din Europa, dar şi la produsele care vor fi livrate în SUA pentru Crăciunul din 2015.

“Pentru piaţa din SUA am livrat deja globurile pentru Crăciunul din acest an. Acestea sunt transportate cu vaporul, în containere, durează o lună până ajung la destinaţie şi sunt desfăcute, printre altele, într-un lanţ comercial care numără peste 1.000 de magazine. Globurile sunt foarte fragile, astfel încât ne luăm măsuri de siguranţă şi le ambalăm temeinic, câte patru-şase bucăţi în cutii de carton ondulat, astfel încât globurile să nu se spargă nici dacă ar cădea cutia de la o înălţime de doi metri. Pentru piaţa europeană, marfa se livrează cu TIR-urile, noi le încărcăm, trebuie să fie camioane pe pernă de aer, să nu se zdruncine marfa”, explică managerul fabricii.

Tot pentru SUA se produc globuri special pentru colecţionari, cu tematică de Crăciun, în fiecare an fiind prezentat un alt model.

“Nu facem un model doi ani la rând, venim cu ceva nou în fiecare an. Sunt globuri de serie mică, foarte căutate, doar de câteva bucăţi, încărcate de pictură sau cu căsuţe în peisaje de iarnă. Sunt doar pentru colecţionari care au început să le cumpere de la noi încă de acum 15 sau 20 de ani”, povesteşte Turcu.

În “paradisul globurilor” sunt expuse şi globuri sub formă de prăjitură, de clopot, cu petale de flori, unele pe care sunt pictate un iaz cu broscuţe cărora li se mişcă ochii, Castelul lui Dracula, renii lui Moş Crăciun, alături de cele sub formă de ceainic, cană de ceai sau vulpe polară.

“Prin tradiţie, globurile de sticlă sunt mult mai luminoase şi mult mai bogat lucrate decât cele din plastic”, explică Turcu.

Pictoriţă de globuri de sticlă, cu 40 de ani vechime în meserie

Din tuburi lungi de sticlă, aduse din Germania, globurile iau diverse forme în secţia unde suflătorii le modelează cu ajutorul lămpilor cu gaz – şi de aici ies şi vârfurile de brad, trec prin etapa în care li se aplică un strat de vopsea şi prind viaţă în mânile pictoriţelor.

Sunt 16 femei, aşezate faţă în faţă la mese, înconjurate de sute de globuri colorate, pe care desenează modele complicate sau pictează frunze roşii şi verzi. Sunt foarte atente la detalii şi fiecare are, în faţa ei, un glob model, după care lucrează.

Mariţa Hopârtean pictează concentrată un glob roşiatic, aplicând sclipici auriu, după care trece la un set de globuri verzi, cu reflector, în interiorul căruia aşterne un strat subţire de lac galben. Are 57 de ani şi lucrează de 40 de ani ca pictoriţă pe sticlă, numai la globuri, fiind cea mai veche angajată a fabricii. Nu a făcut nicio şcoală de pictură, ci a învăţat din mers, pentru că i-a plăcut desenul întotdeauna.

“Acum pictez reflectorul globului, le fac cu lac colorat. Facem multe modele, e greu, sunt globuri de tot mai mare complexitate, trebuie mare atenţie ca să poţi reproduce modelul cum cere clientul. Lucrez de 40 de ani numai la făcutul globurilor. Este o meserie frumoasă, pe care o fac cu drag şi cu plăcere. Lucrăm cu tempera, aracet, avem aparate de presiune cu care se lucrează în relief”, explică pictoriţa.

Ea a pictat globuri şi înainte de 1989, dar atunci nu erau atât de complexe şi nici nu exista o atât de mare varietate de culori şi modele. Acum pictează între 50 şi 100 de globuri pe zi, în funcţie de model, dar nu a numărat niciodată câte globuri au ieşit din mâinile ei de-a lungul anilor.

Pictoriţa de globuri le-a învăţat meserie pe mai tinerele ei colege, dar recunoaşte şi că a avut de învăţat de la unele dintre ele.

Pentru Crăciunul de anul viitor, fabrica din Cluj-Napoca pregăteşte deja modele de globuri, creaţie proprie, unele în premieră, precum cele cu brazi în 3D, realizate în relief, unele care imită un ou Faberge, dar şi globuri cu cristale, cu perle, mărgeluţe, cu un strat de aur sau cu texturi suprapuse.

Realizarea unui glob 3D, cu peisaj de iarnă şi brazi, durează între 15 şi 20 de minute, comanda din partea unui client american fiind de 12.000 de bucăţi.

“Pe globul colorat se aştern straturi dintr-o pastă specială de culoare albă, sub forma unui brad, astfel că se dă senzaţia de relief, cu brazi care ies din glob, după care se adaugă peste el sclipici. E un model special, pentru americani, care au venit la Cluj-Napoca anul trecut, înainte de târgul de la Paris, pentru a vedea cum îl producem, iar apoi au făcut comanda. Este prima oară când facem globuri 3D”, spune Mihaela Turcu.

de Vasile Magradean mediafax

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU/AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit Ordinului Marelui Cartier General (MCG) nr. 294 din 3 noiembrie 1916, Școala de Schiori din București (prima formă organizatorică apropiată de vânătorii de munte, înființată la 30 septembrie 1916) a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. Unitatea era organizată în trei batalioane, fiecare a câte trei companii. La comanda acestui corp de trupă, care însuma aproximativ 2 000 de combatanți, a fost numit căpitanul Virgil Bădulescu.

Corpul Vânătorilor de Munte era destinat să îndeplinească misiuni de recunoaștere, de siguranță și legătură, fiind totodată și o unitate tactică, în special în trecătorile din Carpați.

La 27 decembrie 1916, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânători de Munte, care a participat în cadrul bătăliei de la Oituz la executarea unor puternice contraatacuri, pentru cucerirea unor înălțimi dominante, cele mai importante fiind Coșna și Cireșoaia.

În campaniile celui de-al Doilea Război Mondial, vânătorii de munte au participat la eliberarea Bucovinei și nordului Basarabiei, ajungând până în munții Caucaz și ai Crimeii (campania din Est), luptând apoi pentru eliberarea Transilvaniei, în Ungaria, în munții Bukk și în Slovacia, în munții Metaliferi, Tatra Mare, Tatra Mică, Carpații Albi, și, în final, podișul Boemiei (campania din Vest). De la 22 iunie 1941 și până la 12 mai 1945, pierderile vânătorilor de munte s-au ridicat la 2 378 ofițeri, 1 830 subofițeri, 70 000 gradați soldați, adică un total de 74 208 oameni.

După încheierea războiului, trupele vânătorilor de munte au trecut prin reorganizări, redislocări și mai ales desființări, care au dus la dispariția Brigăzii 2 Vânători de Munte (ultima unitate) la 14 aprilie 1961, reînființată apoi prin Ordinul MFA din 14 octombrie 1964 (având sediul la Baia Mare, apoi la Brașov). Ulterior s-au înființat și alte brigăzi, unitățile lor fiind apoi subordonate altor mari unități din forțele terestre.

În prezent, Brigada 2 Vânători de Munte activează în cadrul forțelor operaționale, iar Brigada 1 în cadrul forțelor de generare/regenerare.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU/AGERPRES ARHIVĂ

Vânătorii de munte au participat la activități de instruire în comun, în țară și străinătate, cu militari din SUA, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Turcia, Italia, Bulgaria, Iordania, Franța și multe alte țări, precum și la aplicații multinaționale. Notabilă este participarea cu succes a unor companii și plutoane din Brigada 2 Vânători de Munte la misiunile în afara granițelor țării, în cadrul misiunilor din teatrele de operații din Kosovo, Irak și Afganistan.

AGERPRES/(Documentare, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) GEORGE CALIN/AGERPRES ARHIVĂ

Muzeul de Istorie Naturală și Antichități din București a fost fondat prin decretul nr. 143 semnat de Alexandru Ghica, domnul Țării Românești (1834-1842), la inițiativa fratelui său, banul Ghica Mihalache, cel care a fost și primul donator important.

El a oferit noii instituții culturale o colecție de 1.250 monede grecești, romane și bizantine, 150 minerale, una cuprinzând 213 cochilii de moluște, precum și un important număr de pești, păsări, mamifere și fosile.

Colecțiile erau depuse în incinta Colegiului ”Sf. Sava”, dar în anul 1859, existând intenția de demolare a acestuia, colecțiile au fost transferate în câteva clădiri situate în apropierea colegiului.

Câțiva ani mai târziu (1863) o comisie numită de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a hotărât instalarea Muzeului Național în trei săli situate în aripa stângă a Palatului Academiei, exponatele fiind transferate acolo în luna septembrie 1864.

Muzeul Grigore Antipa, 11 februarie 1961
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/AGERPRES ARHIVĂ

În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Regulamentul pentru Administrarea și Organizarea Muzeului de Istorie Naturală din București ce stabilea atribuțiile personalului, activitățile destinate să îmbogățească colecțiile, programul de vizitare, precum și numirea unui profesor universitar în funcția de director. În 1903, directorul Muzeului, Grigore Antipa, a prezentat primului-ministru Dimitrie Sturza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru a organiza “un Muzeu de Istorie Naturală demn de Capitala țării”.

Consiliul de Miniștri a aprobat proiectul și suma de 350.000 lei, necesară ridicării clădirii pe un teren de 23.000 mp, situat pe Șoseaua Kiseleff nr. 1. Astfel, în anul următor (1904) au început lucrările de construcție a noii clădiri destinate Muzeului, după proiectul inginerului Mihail Rocco, fațada fiind proiectată de arhitectul Grigore Cerchez.

Lucrările au fost terminate în anul 1906 și toate colecțiile au fost transferate în noua clădire, începând dificila muncă de aranjare. Inaugurarea oficială a Muzeului în noua sa clădire a avut loc la 24 mai 1908, în prezența regelui Carol I, a prințului Ferdinand și a Prințesei Maria.

Cu această ocazie, au fost deschise pentru vizitare 16 săli create de Grigore Antipa, dintre care una cuprindea patru diorame bio-geografice (deșertul Sahara, savana africană, preria americană și tundra), printre primele realizate în lume și care, datorită calității lor, au servit drept model pentru multe alte muzee din țară și străinătate.

Cerbul gigant — fosilă din perioada cuaternară, expus la Muzeul Grigore Antipa 19 ianuarie 1966
Foto: (c) GHEORGHE AMUZA/AGERPRES ARHIVĂ

Ulterior, a fost adus în clădirea muzeului Scheletul de ”Deinotherium gigantissimum” de la Laboratorul de Geologie al Universității București (1911); au fost inaugurate noi secții — Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparată, Antropologie, Etnografie generală și Ecologie — care ocupau 11 săli și a fost montată pe frontonul clădirii o placă de marmură purtând inscripția “Muzeul Național de Istorie Naturală” (1914).

La 23 mai 1933, în sala centrală de la parterul Muzeului a avut loc o ședință solemnă, prezidată de regele Carol al II-lea, consacrată împlinirii a 100 de ani de la fondarea Muzeului, 40 de ani de la numirea lui Grigore Antipa în funcția de director și 25 de ani de la deschiderea Muzeului în clădirea din Șoseaua Kiseleff.

Cu această ocazie, prin decret regal, Carol al II-lea a hotărât ca Muzeul să poarte numele de Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.

Muzeul național de istorie naturală ”Grigore Antipa”—aspect din expoziția ”Belgica”, care poartă numele navei ce a staționat în Antartica timp de doi ani și la bordul căreia s-a aflat, printre alții, zoo-botanistul român Emil Racoviță. 7 martie 1988
Foto: (c) MIHAI ALEXE/AGERPRES ARHIVĂ

În noiembrie 1996, au început lucrările de consolidare la clădirea Muzeului, necesare din cauza șubrezirii structurii de rezistență a clădirii ca urmare a cutremurelor din anii 1940, 1977, 1986 și 1990 și lucrărilor de construcție a metroului. În consecință, Muzeul și-a închis porțile pentru public, la 31 august 1997, urmând a fi redat circuitului pe etape: demisolul (1999), sălile de la parter (2000), primele două săli aflate la etaj (2001), sălile dedicate păsărilor din fauna României și primatelor din fauna mondială, aflate la etaj (2002).

Elevi ai mai multor instituții de învățământ preuniversitar urmează să viziteze Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”, în cadrul programului educațional organizat, în săptămâna 1-7 aprilie, de Ministerul Educației Naționale, cu titlul ”Școala Altfel”. 2 aprilie 2013 
Foto: (c) MIHAI ALEXE/AGERPRES ARHIVĂ

În prezent, muzeul pune la dispoziția vizitatorilor expoziția de bază, structurată pe 3 nivele, însumând peste 2.000 de piese. La subsol este prezentată Biodiversitatea României și sunt marcate cele cinci bioregiuni din țară: alpină, continentală, panonică, stepică și pontică.

La parter, fauna mondială este aranjată biogeografic, iar la etaj se pot afla informații despre originile și evoluția vieții, paleontologie, lumea insectelor și complexitatea speciei umane. Tot pe acest nivel se găsesc spațiile interactive, destinate copiilor și nu numai acestora. Patrimoniul Muzeului însumează peste 2 milioane de piese.

Expoziția ”The Human Body”, la Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”. 28 martie 2013
Foto: (c) SIMION MECHNO/AGERPRES ARHIVĂ

În cadrul colecțiilor, adevărată comoară a patrimoniului științific al Muzeului, sunt exemplarele pe baza cărora au fost descrise specii noi, așa numitele exemplare-tip. Acestea provin mai ales din fauna străină și aparțin colecțiilor de nevertebrate (6.986 exemplare), de vertebrate (91 exemplare) și de paleontologie (1 exemplare). Muzeul ”Grigore Antipa” deține colecții zoologice care aparțin majorității grupelor de animale nevertebrate și vertebrate (inclusiv fosile), dar și colecții de anatomie comparată, geologie (minerale și roci), etnografie și antropolgie, diorame și biogrupe.

14 septembrie 2011
Foto: (c) GEORGE CĂLIN/AGERPRES ARHIVĂ

După decembrie 1989, colecțiile au continuat să se îmbogățească prin materialul colectat în timpul deplasărilor din țară, dar și în expedițiile organizate de muzeu în Indonezia (1991) și Brazilia (1994). Activitatea de cercetare științifică în Muzeul ”Grigore Antipa” este concentrată pe investigarea diversității faunistice din România și la nivel mondial, parte din rezultatele obținute având și implicații exprese în gestionarea durabilă a mediului.

14 septembrie 2011
Foto: (c) GEORGE CĂLIN/AGERPRES ARHIVĂ

La muzeu se desfășoară și cercetări de biologie moleculară, ale căror rezultate sunt publicate în revista Travaux du Museum d’Histoire Naturelle ”Grigore Antipa”, care apare anual, încă din 1957. În februarie 2009, au început lucrări de modernizare a muzeului, instituția fiind redeschisă publicului la 17 septembrie 2011. În noua formulă, muzeul are cinci săli în care se proiectează documentare, 66 de infotouch-uri, proiecții 3D, plasme și sisteme interactive de prezentare a exponatelor. Există spații destinate interactivității, săli multimedia și compartimente amenajate ca laboratoare în care vizitatorii pot face sau asista la experimente științifice, demonstrații și lucrări de laborator.

14 septembrie 2011
Foto: (c) GEORGE CĂLIN/AGERPRES ARHIVĂ

Printre expozițiile temporare, conferințele și atelierele găzduite la Muzeul Antipa în cursul anului 2014, se numără: ”Insectele — experți criminaliști”, ”Misterioasa lume a himenopterelor”, ”Taxidermia — între știință și artă”, ”Ateliere de creație cu imaginație Holy Molly”, ”Natura întâlnește tehnologia”, ”Halloween la Antipa”.

Misiunea muzeului este studiul biodiversității prin cercetare bazată pe colecții, petrecerea agreabilă a timpului liber, popularizarea cunoștințelor legate de fauna României și de cea mondială, precum și sensibilizarea publicului față de problemele actuale legate de protecția mediului și conservarea habitatelor.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Globi.ro

Republica Panama are o formă alungită, pe direcția est-vest, atingând lățimea maximă în dreptul Peninsulei Azuero (circa 200 km) și cea minimă în zona Canalului Panama (87 km). Pe aceeași direcție se desfășoară un lanț muntos, cu altitudini reduse (circa 1.000 m), dominat însă de culmi vulcanice, care ating 3.475 m în Volcan de Chiriqui (Baru) din Serrania de Tabasara. Restul țării este alcătuit din dealuri înalte și depresiuni axate pe râuri. Țărmuri crestate, cu multe locuri ideale pentru porturi și însoțite de numeroase insule.

Clima este tropicală, cu temperaturi ridicate și constante (26-27 grade Celsius) și precipitații abundente (îndeosebi pe litoralul atlantic — peste 3 000 mm/an). Râuri numeroase, dar scurte, cel mai important fiind Chagres, barat în vederea formării lacului artificial Gatun (424 km pătrați), ce reprezintă o parte a sistemului de navigație al Canalului Panama. Vegetație este reprezentată de pădurea tropicală (peste jumătate din suprafața Panama) și savana, ambele formațiuni cu faună bogată. Zone naturale ocrotite incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO sunt: Parcul Natural Darien și Parcul Natural La Amistad (extins și pe teritoriul statului vecin, Costa Rica).

Republica Panama este împărțită administrativ în 11 provincii și 1 teritoriu. Limba oficială: spaniolă. Capitala: Ciudad de Panama.

Explorată de spanioli pe parcursul secolului al XVI-lea, Panama face parte din Real Audencia de Panama (1538), din Viceregatele Peru (1718) și Noua Granada (1751). La 28 noiembrie 1821, Panama își proclamă independența și intră în componența Republicii Federative Marea Columbie, după a cărei destrămare (1831) rămâne parte a Columbiei.

La 3 noiembrie 1903 se proclamă Republica independentă Panama. În 1977 sunt semnate, la Washington, Tratatul privind Canalul Panama și Tratatul privind neutralitatea permanentă și funcționarea Canalului Panama. Istoria Republicii Panama este, în bună parte, marcată de regimuri militare, în decembrie 1989, generalul Manuel Antonio Noriega fiind înlăturat de la putere. În decembrie 1999, Zona Canalului Panama a trecut în deplina suveranitate a Republicii Panama.

Panama este republică prezidențială. Șeful statului este Juan Carlos Varela Rodríguez (4 mai 2014), iar vicepreședinte Isabel de Saint Malo de Alvarado (4 mai 2014). Președintele îndeplinește și funcția de șef al statului și șef al guvernului. Președintele și vicepreședintele sunt aleși pe același buletin de vot pentru un mandat de cinci ani.

Parlamentul este unicameral — Adunarea Națională (71 de locuri; membrii sunt aleși prin vot popular pentru un mandat de cinci ani). Ultimele alegeri generale au avut loc la 4 mai 2014.

Principalele zone sau obiective: capitala Ciudad de Panama și împrejurimile, ruinele vechii capitale, Panama Vieja (cu monumente precum Palatul, Catedrala, biserica San Jose ș.a.) — inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO; orașul Colon (cu arhitectură colonială) și ruinele forturilor din apropiere, de la Portobello și San Lorenzo; ținutul Boquete, supranumit “Mica Elveție”; multe dintre numeroasele insule și insulițe, între care San Blas (care adăpostește amerindieni kunas), din Marea Caraibilor și Taboga; Archipielago de las Perlas (inclusiv stațiunea balneoclimaterică Contadora) din Golful Panama; Canalul Panama.

Foto: (c) turistik.ro


Foto: (c) turistik.ro


Foto: (c) turistik.ro


Foto: (c) turistik.ro

Panama este binecuvântată de natură cu o varietate neobișnuită de fructe tropicale, legume și ierburi aromate, folosite de bucatăria indigenă. Bucătaria panameză oferă un amestec unic de influențe spaniole, africane și americane native. Specialitățile naționale includ “ceviche” (pește marinat în zeamă de lămâie, ceapă și ardei), “patacones de platano” (banane plantain prăjite), “sancocho” (tocană de carne și legume), “tamales” (plăcintă aromată învelită în frunze de banan) și “empanadas” (pateuri cu carne sau brânză).

Relații bilaterale între România și Republica Panama 
La 5 octombrie 1971, România și Republica Panama au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, iar la 23 aprilie 1996, a avut loc deschiderea oficială a Consulatului Onorific al României la Ciudad de Panama.

În zilele de 3 și 4 noiembrie 2003, în cadrul ultimei etape a turneului început la 26 octombrie, președintele Ion Iliescu a efectuat o vizită în Republica Panama, la invitația omologului său panamez, Mireya Elisa Moscoso. Șeful statului a participat, la Ciudad de Panama, la festivitățile dedicate aniversării Centenarului Independenței statului panamez.

Canalul Panama
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

Ion Iliescu-Panama
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

Ion Iliescu-Panama
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES ARHIVĂ

La 30 septembrie 2013, conform MAE, valoarea totală a schimburilor comerciale dintre România și Republica Panama a fost de 12,672 milioane euro, din care 11,332 milioane euro — exporturile și 1,340 milioane euro — importurile.

AGERPRES/( Documentare — Suzana Cristache Drăgan, Doina Lecea; editor: Irina Andreea Cristea)

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

Andreea Chitu, the world vice champion of the 52 kg category this year in Chelyabinsk and winner of the Tashkent Grand Prix, lost the final to Kosovar Majlinda Kelmendi by a waza ari (half point) and settled for the second place.

Corina Caprioriu, Olympic vice champion of the 57 kg category in London and gold medallist in the Tashkent Grand Prix this year, ended third in Abu Dhabi owing to a victory by ippon (whole point) against Canadian Catherine Beauchemin-Pinard in the bout for the bronze medal.AGERPRES

Photo credit: (c) Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

Christian Hammer (27 years old), as the fighter from Galati is known in Germany, received the unanimous decision after a match he controlled in an authoritarian manner, also managing to knock down his opponent in the final round.

Ciocan, European WBO champion in the heavyweight category, had, up to now, only disputed matches lasting a maximum of 10 rounds, ending three 12-round bouts before the limit was reached.

Cristian Ciocan has managed his 17th win in the professional circles (of which 10 by KO), his track record also comprising 3 defeats (2 KO). Brazilian Costa Junior (34 years old) was defeated for the first time after 15 wins (13 before the limit). It was the latter fighter’s first match outside South America. AGERPRES

Photo credit: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARCHIVE

Romania was represented in the youth section by pair Mihai Paraschiv — Diandra Illes, part of the Authentic Dance Sport 2007 Bacau club, their coach being Valentin Illes. First place was taken by Russian pair Sergey Rojkov — Veronika Dicika while the bronze medal was taken by Polish dancers Mateusz Brzozowski — Justyna Mozdzonek.

In the Adults category, Romania was represented by brothers Bogdan and Maria Talpiga, part of the Phoenix club in Bucharest, where they are coached by Gheorghe Raduca. The Talpiga brothers have taken 19th place in the Latvian capital.

The competition saw the participation of the national champions of each country, the event hosting 30 pairs from 30 countries in the youth section and 33 pairs from 33 countries in the adults section, the Romanian Dancesport Federation informs.

Due to the performance level increase in the past 10 years, the Romanian Dancesport Federation is situated fourth in the world from a results standpoint. AGERPRES

Biserica Stavropoleos 
Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

Potrivit pisaniei de deasupra ușii de intrare a bisericii, lucrările de construcție ale așezământului au fost terminate la 30 octombrie 1724.

Biserica Stavropoleos
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

Locul pe care aveau să fie zidite biserica și hanul a fost cumpărat de arhimandritul Ioanichie, în 6 aprilie 1722, de la jupâneasa Despa. În incinta hanului cu două niveluri ce se afla în proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserică, zidind o mănăstire, ce era susținută economic de către han, rânduiala fiind una frecventă în epocă.

Testamentul arhimandritului Ioanichie arată că la 1 iunie 1724 hanul era deja ridicat, potrivit monografiei aflată pe site-ului oficial al Mănăstirii Stavropoleos, biserica fiind construită în același an.

Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul că numai cu trei luni înainte de terminarea construcției Ioanichie încă mai cumpăra terenuri ca să încapă altarul, apoi hotărârea de a mări altarul la numai patru ani de la terminarea construcției, precum și constatările ulterioare ale arhitecților în timpul restaurărilor, l-au determinat pe generalul P.V. Năsturel (general de artilerie, publicist, istoric și heraldist) să conchidă că Ioanichie a găsit pe locul cumpărat în 1722, un paraclis al boierilor Popești, pe care apoi l-a reparat și transformat succesiv: a rotunjit zidul dinspre răsărit al altarului, a adăugat absidele, a construit, în 1725, pe locul dăruit de Maria, fata logofătului Radu Greceanul, o clopotniță și o pivniță, a mărit, în 1729, altarul, făcând un schimb de proprietăți cu Grigorie Greceanul.

După doi ani de la construcție, în 7 martie 1726, arhimandritul Ioanichie a fost ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei de către patriarhul Constantinopolului, Ieremia. Tot de atunci, mănăstirea pe care a construit-o a fost numită Stavropoleos.

Cu ocazia hramului din anul 1733, la 8 noiembrie, ctitorul Ioanichie a pus să se zidească în Proscomidie piatra cu numele ctitorilor și a lăsat prin testament hotărârea ca mănăstirea și hanul Stavropoleos să fie închinate Mănăstirii Gura din Grecia.

La 7 februarie 1742, starețul Ioanichie a trecut la cele veșnice, la vârsta de 61 de ani, fiind înmormântat în biserică.

Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Din cauza stricăciunilor suferite în timp, între anii 1852-1858, egumenul mănăstirii a cerut în repetate rânduri dărâmarea bisericii și construirea unei biserici noi.

În 1897, Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor a decis restaurarea acestui lăcaș, adresându-se arhitectului Ion Mincu, care, după trei ani de studii, a ajuns la concluzia că restaurarea este imposibilă, din cauza greșelilor de construcție.

Foto: www.stavropoleos.ro

În cele din urmă, din august 1904, arhitectul Ion Mincu a început lucrările de restaurare. După patru ani arhitectul a prezentat autorităților planurile pentru ridicarea, alături de biserică, a clădirii ce amintea de vechiul han dispărut și care va servi drept muzeu. Restaurarea picturii a fost încredințată preotului pictor V. Damian.

După moartea lui Ion Mincu lucrările au fost continuate de elevul său, arhitectul Al. Zagorit, iar mai târziu lucrările au continuat sub conducerea profesorului C. Dumitrescu.

Între anii 1904-1940, Biserica Stavropoleos a rămas doar monument istoric, în incintă depozitându-se elemente de arhitectură și pietre funerare de la bisericile demolate în centrul vechi al Capitalei. În anul 1940 biserica s-a redeschis cultului.

În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există construcția în stil neo-românesc, ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi (începutul secolului al XVIII-lea) și obiecte de cult.

Biserica Stavropoleos
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

Stilul arhitectonic al Bisericii Stavropoleos este cel brâncovenesc. Armonia volumelor, precum și calitatea sculpturilor în piatră și lemn au făcut ca aceasta să fie considerată printre cele mai importante realizări de artă brâncovenească din țară. În partea superioară a pridvorului s-a păstrat o frescă originală bine conservată, spre deosebire de cea din interior, care s-a degradat din cauza fumului de la lumânări. Intrarea este mărginită de un portal, sculptat în piatră, în partea de sus existând o pisanie bilingvă, în grecește și în slavonă, dar redată cu caractere chirilice (un scurt istoric al monumentului).

Catapeteasma, cu ușile împărătești și cu cele două iconostase mici, în lemn, sculptate artistic, sunt bine conservate.

Icoanele sunt originale, pictate pe fond de aur.

Colecția de obiecte vechi bisericești ce aparțin astăzi Bisericii Stavropoleos cuprinde icoane, obiecte de cult, piese de artă decorativă și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.

Foto: www.stavropoleos.ro

Biserica Stavropoleos are și o valoroasă bibliotecă alcătuită din numeroase volume de teologie, artă și istorie. Biblioteca conține un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, omiletice, catehetice, dicționare și manuale de limbi clasice, dar și studii despre arta bizantină și icoana ortodoxă, istoria și civilizația românească a secolului al XVIII-lea, cultura medievală europeană. De asemenea, aici există și un fond de carte veche, manuscrise și tipărituri în limbile română, greacă și slavonă. Sunt peste 80 de manuscrise și 400 de tipărituri, cărți de cult sau manuscrise muzicale unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), Daniel, a oficiat slujba de resfințire a Bisericii Stavropoleos
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Lăcașul a redevenit mănăstire în anul 2008, când, cu binecuvântarea patriarhului Daniel, a avut loc tunderea în monahism a patru dintre surorile viețuitoare de la Stavropoleos. În anul 2011 au fost tunse în monahism alte două surori. Astăzi, potrivit site-ului oficial al acestui locaș, obștea Mănăstirii Stavropoleos este formată din 6 monahii și un preot duhovnic.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)