Romania on TOP 10

Dacian in traditional attire – Batca Doamnei museum

Thracians – “the second-most numerous people after the Indians”(herodotus, 5th century BC)

Getae-Dacians belonged to the big Thracian family from South-Eastern Europe

Short history

In the 3rd-4rd century BC, Greeks mentioned the Getae living beyond the Danube river in today’s Vallachia and described them as “bravest and most righteous” among the Thracians. The Romans refereed to “North-Thracians” living in today’s Transylvania as Dacians. In 1st century BC, king Burebista unified all the Thracians living north of Danube under a single state.

The Romans conquered the Dacians after two military campaigns in 101 AD and 105 AD.

The first campaign ended in failure, due to the Romans underestimating the Dacian military. A peace agreement was reached by both sides. In the meantime, Trajan built a bridge over the Danube from Moesia (bridge which became the longest bridge in the world for more than 1000 years), which was to be used to carry large Roman troops for another well-prepared invasion 3 years later.

Roman propaganda stated that the second war campaign was “punitive” for supposed violations of the peace treaty through Dacians raids into neighboring Moesia.

The reasoning behind the effort put into the second campaign was in fact economic. The Roman empire was collapsing and the gold from the Dacian mountains was the answer. In 105, the Dacians were taken by surprise by sudden Roman attacks and although at first they repelled the attacks, they were eventually overcome.

After the win, Trajan announced 123 days of celebrations throughout the Empire. Dacia’s rich gold mines were secured and it is estimated that Dacia then contributed 700 million Denarii per annum to the Roman economy, providing finance for Rome’s future campaigns and assisting with the rapid expansion of Roman towns throughout Europe.The Dacian Wars marked the beginning of a period of sustained growth and relative peace in Rome.

♦

The Romans created dozens of statues of Getae-Dacians (the ancient people of present-day Romania), which can be found in museums all across the world. The statues were made on Dacian captives from the Roman empire, detail which can be observed from their stance and from the “Captivus Dacus” written on bust statues.

One of the busts is believed to be of King Decebal, the last Dacian king who fought the Roman wars and who chose suicide at the end (rather than surrender). His head was brought to Rome as a war trophy.

Although books on the Getae-Dacians have been written since the 1700’s (Dimitrie Cantemir, Gheorghe Sincai, Petru Maior), their history remained ignored. Petru Maior’s book was censored and his works on the subject forbidden in Transylvania (under Austro-Hungarian rule at the time) (source).

Bust believed to belong to King Decebal. It was placed inside Trajan’s Column along with other busts which carried “Captivus Dacus” writing.Trajan’s Column is a monumental spiral which depicts the Dacian wars.

“CAPTIVUS DACUS” – Dacian captive written below the bust

rare illustration of Dacian woman

Dacian women (golden jewelry highlighted)

◊

“For fear of our resurrection / They ruined our cities, they destroyed our altars, / All our beauties gone like a curse, they crippled us/ And we were left only with the sunlight/ With it we made paths through the forests, in the mountains, / Near small hearths. / If you look back, in every stone, immortal

You’ll see us, only us … “

Sursa: romaniadacia

We’ll tour Romania’s vibrant capital, Bucharest, with its “Little Paris of the East” architecture and lingering reminders of a brutal communist dictator. Then we’ll head into Transylvania, where we’ll visit fortified churches, cobbled merchant towns like Sighișoara, and castles made famous by an imported German king and the real-life Dracula. Finally we’ll explore Maramureș, where everyday life still feels like an open-air folk museum.

Deşertul care ameninţă 100.000 de hec­tare de teren în sudul Olteniei bate în retragere. De trei ani, plantări succesive au făcut ca aproape 4.000 de hectare de teren degradat să fie acum acoperite cu păduri. S-a ocupat Dan Popescu, un ingi-ner silvic care a ştiut să strângă în jurul său locuitorii satelor din apro­pierea de­şertului, pe primarii acestora, dar şi au­to­ri­tăţile centrale şi locale.

O arată datele Agenţiei Europene pentru Mediu: din cauza încălzirii globale şi a defrişărilor masive, tot sudul României se deşertifică. Deocamdată, afectate grav sunt aproximativ 100.000 de hectare de teren din Olt, Dolj şi Mehedinţi.

Fenomenul se extinde cu rapiditate, astfel încât modelele realizate de experţii europeni arată că, până în anul 2035, întreaga parte de sud a Româ­ni­ei, de la Drobeta Turnu-Severin la Ga­laţi, se va transforma în deşert. Copiii europeni studiază la geo­gra­fie despre felul cum se deşertifică Ro­mâ­nia şi despre cauzele care au dus la această si­tuaţie gravă.

În România se ştie foarte pu­ţin despre pericolul care pân­deş­te so­lu­r­i­le din partea de sud a ţării. Ca în toate do­me­niile, guvernanţii s-au ocupat şi nu prea. Există o strategie naţio­na­lă, există şi bani pentru stoparea feno­me­nului (până acum bugetul a fost asigurat de Ministe­rul Agriculturii, acum bani mai sunt doar la Ministerul Mediului).

Documentele ara­tă că în toată România sunt circa două milioane de hectare de terenuri degrada­te, iar în situaţia cea mai gravă se află 100.000 de hectare din cele trei judeţe din Oltenia, unde nisipurile au pus deja stăpânire.

Împădurirea este soluţia cea mai la îndemână, avantajele ei fiind rapide şi incontestabile. “Problema cu aceste împăduriri este că în momentul de faţă, în România, nu prea mai ai unde să îm­pădureşti. ­Terenuri degradate se mai află, ici şi colo, la Agenţia Domeniilor Statului.

Cheia rezolvării problemei se află la proprietari, la oamenii obişnuiţi proprietari de terenuri. Asta a fost ideea mea şi pe baza ei am realizat proiectul împăduri­rilor din Sahara Olteniei”, îşi începe povestea inginerul silvic Dan Popescu.

“UNIREA TERENURILOR”
La jumătatea anilor 2000, după o lungă carieră la “stat”, olteanul a decis să re­nun­ţe la postul pe care îl avea şi să se dedice unei afaceri private, încercându-şi noro­cul pe cont propriu. A găsit imediat “piaţă de desfacere” pentru puieţii pe care îi cul­tiva: terenurile deşertificate. A început în 2006, iar acum sunt aproape 4.000 de hectare de pădure care cresc văzând cu ochii, aducând ploaia în zonă şi “înfrân­gând” nisipul.

“Sunt 100.000 de hectare în partea de sud a Olteniei care au nevoie de îngrijire imediată. Am început să pros­pec­tez lucrurile, am luat legătura cu mai mulţi primari din zonele afectate şi le-am propus să lucrăm împreună la acest proiect care, iată, după ce a fost pus în practică, ne aduce tuturor o multitudine de beneficii. Ideea a fost de a-i convinge pe oameni să îşi «unească» terenurile, astfel încât să obţinem parcele suficient de mari pentru a deveni păduri”, po­ves­teşte Dan Popescu.

La început circumspecţi, primarii olteni au început să creadă apoi din ce în ce mai mult în ideea ingi­ne­rului silvic. După aceea a urmat pasul cel mai important: convingerea oamenilor. “Cum să le ceri oamenilor să-ţi dea pământul? Chiar dacă era numai nisip şi nu creştea nimic acolo, ei tot nu voiau, cre­deau că vrem să facem o nouă colectivizare”, îşi aduce aminte Ion Spiridon, primarul comunei Urzica (Olt), unul dintre primii susţinători ai proiec­tu­lui de reîmpădurire. A mers împreună cu Dan Popescu la fiecare familie în par­te, le-a vorbit şi la biserică, a insistat chiar şi la serbările care se organizau în sat. Oame­nii au început să fie de acord unul câte unul, în faţa promisiunii că pe te­re­nul lor, acum plin de nisip, vor avea în câţiva ani o pădure pe care o vor putea exploata.

Aceleaşi demersuri urmate de rezultate încurajatoare şi la Mârşani şi Daneţi, în judeţul Dolj. În toamna lui 2006 s-a trecut la împădurirea cu salcâmi, plopi şi alte specii puţin pretenţioase. Aşa se face că după o lună încheiată de muncă, în Urzica s-au plantat 188 de hectare, la Mârşani alte 431 de hectare, iar la Daneţi alte 450 de hectare. Încurajaţi de rezultatele foarte bune, operaţiunile au continuat, astfel că în 2008 s-au împădurit 2.422 de hectare în Olt şi Dolj.

În cifre, asta înseamnă că în următorii 20 de ani vor fi absorbite câte 10 tone de dioxid de carbon/hectar în fiecare an. Acumularea totală de CO2 (gaz cu efect de seră, res­pon­sabil pentru schimbările clima­tice) este de 240.000 de tone pentru urmă­toa­rele două decenii. Din punct de vedere al masei lemnoase obţinute, se estimează că producţia totală pentru perimetrele existente va fi de 230.100 de metri cubi de lemn, adică 95 de metri cubi pe fiecare hectar.

Din această producţie, proprie­ta­rii pădurii vor putea folosi lemnul şi pentru foc. Estimările arată că fiecare familie consumă în fiecare an pentru încălzirea locuinţei şi gătit circa 5 metri cubi de lemn. Asta înseamnă că populaţia va consuma doar 35.900 de metri cubi de lemn pentru foc, restul până la 230.000 de me­tri cubi putând fi folosit pentru alte acti­vităţi industriale.

În momentul de faţă, s-au indentificat 4.316 de hectare de teren degradabil perimetre ce pot fi plantate. Dintre acestea, aproximativ 800 de hectare au documentaţia întocmită şi aşteaptă banii pentru a putea fi împădurite. Proiectele întocmite de primării au fost până acum finanţate dintr-un fond al Ministerului Agriculturii, care însă nu mai poate fi accesat. Doar Ministerul Mediului mai pune la dispoziţie bani pentru împăduriri atât prin fonduri de la buget, cât şi prin fonduri structurale.
Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţiona

ASOCIAŢIA ASOCIAŢIILOR
Asociaţiile Mârşani, Urzica, Daneţii şi Celaru au format o asociaţie-mamă, de­nu­mită “Renaşterea Pădurii”. “Oamenii care lucrează la stat şi ar trebui să apere pă­du­rea, s-o îngrijească, nu-şi fac treaba cum trebuie. Este o bătaie de joc şi acest lucru mă supără foarte tare. Noi, prin aceste asociaţii, am reuşit să remediem această situaţie şi nu ne vom opri aici”, spune Alexandru Dunoiu, de la asociaţia de proprietari din Mârşani. Mai trebuie spus că toată campania de împă­du­riri nu a beneficiat de participarea vreunei ve­de­te sau a vreunui politician. O cam­panie similară, mediatizată excesiv de un post tv a dus la plantarea a doar 30 de hectare de pădure.

Sursa: jurnalul 

Este prima dată când o persoană de altă naţionalitate decât cea japoneză primeşte o asemenea funcţie.

Brăileanca Aurora Simionescu e astrofizician, cu un CV bogat.

În timp ce îşi făcea doctoratul în Germania, ea a primit o bursă de studii de 3 ani de la NASA. Tot o bursă a adus-o la Agenţia Spaţială Japoneză, în 2013.

Românca declara recent, pentru o publicaţie germană că, zilnic, încearcă să depăşească limitele cunoaşterii sale şi să înţeleagă mai bine Universul în care trăim.

Tinerei românce îi revin meritele unei descoperiri importante. A făcut parte dintr-o echipă de cercetatori care au putut observa pentru prima dată unul din filamentele de gaz care leagă roiurile de galaxii. Aurora Simionescu este una dintre cele 10 persoane din lume alese pentru bursa Einstein Fellowship, parte din programul NASA. De asemenea, cercetătoarea face parte din topul celor 100 de lideri ai inovaţiei din Europa Centrală şi de Sud.

Sursa: stiriletvr

Într-un apartament din Bucureşti, doi tineri programatori plănuiesc să cucerească lumea cu invenţia lor.

„Cum ar fi ca, în momentul în care pleci din casă, luminile să se stingă în spatele tău, televizoarele să se închidă, fără ca tu să faci nimic?”, se întreabă Ştefan Răducan, student şi antreprenor în IT.

La câteva străzi distanţă, din camera sa de cămin, Ionuţ Budişteanu, student şi inventator, visează că va schimba industria cu inovaţiile sale high-tech, premiate peste hotare.

„După ce am câştigat marele premiu în America (…) a fost un impuls foarte mare pentru mine”, spune el.

La Cluj, o echipă de români dezvoltă tehnologii de navigaţie prin GPS, folosite pe întreg mapamondul, iar în laboratoarele Bitdefender din Bucureşti se dezvoltă tehnologii antivirus folosite de peste 500 de milioane de oameni.

Aceştia sunt doar câţiva dintre antreprenorii români din IT. Unii sunt la început de drum, alţii au devenit nume “grele” în industrie. Domeniul IT a devenit “copilul teribil” al economiei româneşti.

„Piaţa românească s-a dezvoltat foarte mult”, spune Florin Talpeş, antreprenor IT.

„Pentru noi, faptul că am venit în România este o poveste de succes”, spune şi Philipp Kandal, un alt antreprenor în IT.

„Programarea pentru mine înseamnă pasiune. Cu siguranţă ăsta este viitorul”, afirmă studentul Ionuţ Budişteanu.

Anul trecut, contribuţia segmentului IT&C la PIB a depăşit-o pe cea a agriculturii. Concret, doar cei 93.000 de angajaţi în IT şi telecom aduc valoare adăugată la Produsul Intern Brut, cât 350.000 de salariaţi în construcţii şi 2,6 milioane de persoane active în agricultură. Practic, în următorii ani, IT-ul poate deveni locomotiva economiei.

„L-aş descrie, în momentul ăsta, ca un loc foarte aglomerat. Un loc în care se întâmplă foarte multe lucruri care nu se întâmplau până acum. Au apărut foarte multe firme, atât cu capital autohton, cât şi cu capital străin, în această industrie. S-au căutat specialişti chiar şi în criză, în România. Şi a început să crească numărul de companii venite din România. Am început să auzim de poveşti de succes cam o dată la două luni, cam aşa. Este într-o creştere foarte mare”, declară Andrei Pitiş, preşedintele asociaţiei patronale a industriei de software şi servicii, ANIS.

Trei tineri români creează tehnologii pentru “casele inteligente”

O cutie neagră şi lucioasă, al cărei prototip a fost executat la comandă în China: pe aceasta pariază trei studenţi din Bucureşti. Ştefan Răducan, Mihai Răţoiu şi colegul lor, Robert Marinescu, au construit, la nici 25 de ani, primul dispozitiv wireless românesc care controlează, prin telefon sau smart-watch, orice obiect care se găseşte în “casele inteligente” – tehnologie care interconectează electronicele dintr-o locuinţă. Cutia celor trei români poate controla wireless un program special de lumini, poate fixa temperatura din frigider sau poate stinge televizorul, toate după obiceiurile de zi cu zi ale utilizatorului. Tinerii programatori bucureşteni cochetează cu antreprenoriatul încă din liceu. Semnalul că fac bine ceea ce fac a venit în anul 2013, când au câştigat un concurs.

„Zeno este un device care nu trebuie decât băgat în priză şi nu vei interacţiona niciodată cu el”, spune Ştefan Răducan.

„Am aplicat către mai multe concursuri locale şi am fost acceptaţi în cadrul unui concurs care s-a ţinut la Universitate. Am reuşit să luăm premiul care ne interesa, consta într-o sumă de bani şi pentru noi asta era cel mai important. Suma aia ne-a ajutat foarte mult. Pentru că aşa am reuşit să intrăm în discuţii şi cu alţi programatori, care au reuşit să ne ajute în dezvoltarea produsului”, mai spune tânărul.

Ştefan şi colegii săi îşi împart timpul între şcoală, dezvoltarea proiectului şi întâlniri online cu posibili investitori din Vest. Visul rămâne însă dezvoltarea unei companii, în ţară.

„Aş vrea să-mi creez o echipă mult mai mare şi să rămânem totuşi local. Întotdeauna am avut o pasiune pentru tehnologie şi, cu trecerea timpului, au apărut tot felul de mijloace care să ne ajute. Fie că-ţi dai un doctorat, fie că eşti la un nivel foarte mic, tot poţi să ai o idee care să împingă linia tehnologiei. Şi asta am încercat să facem şi noi”, explică Ştefan.

Administratorul de bloc tehnologizat: Un software ar putea schimba viaţa la bloc

Pe Bogdan Ioan, un alt antreprenor aflat la început de drum, l-a inspirat oraşul în care trăieşte. A observat că Bucureştiul este copleşit de blocuri comuniste, de zeci de mii de imobile, administrate după un sistem învechit.

„Mă plimbam pe stradă şi am zis “Uite, în Bucureşti sunt foarte multe blocuri” şi poate putem să le oferim oamenilor ăstora ceva, să-i aducem cumva împreună pe toţi sub umbrela software-ului”, afirmă Bogdan Ioan, antreprenor în IT.

Bogdan şi partenerul său de afaceri, Valentin, au creat un software şi o platformă online care reduc la doar câteva clickuri tot ce presupune administraţia unui bloc. Facturile, contabilitatea, totul se face online, pe baza unui abonament anual.

„În momentul de faţă, programul îl ajută pe administrator să-şi facă lista de plată, dar şi toată contabilitatea pe care el ar trebui să o facă pe lista asta de plată. Şi după aia, pentru că e online, le permite şi proprietarilor să intre cu conturile lor. Pot să vadă cum s-a calculat întreţinerea, de ce mă costă 30 de lei gazul… Şi să o şi plătească online”, explică el.

Peste 10.000 de apartamente din întreaga ţară sunt în prezent administrate prin software-ul dezvoltat de Bogdan şi Valentin la ei acasă. Bogdan încă îşi face timp să se întâlnească cu adminstratorii de bloc, ca să-i convingă de beneficiile tehnologiei. Pe unii, chiar dacă sunt mai în vârstă, nu i-a speriat deloc schimbarea.

Bogdan Ioan speră ca ideea administratorului-online să schimbe felul în care românii trăiesc la bloc. Asta, spune el, este mai important decât banii.

„Mi-ar plăcea să fie un produs care să atingă cât mai mulţi oameni din ţară. Asta m-ar face cel mai fericit”, spune tânărul.

De pe coperta “Time”, în antreprenoriat

Dintr-o cameră de cămin din complexul Grozăveşti, Ionuţ Budişteanu încearcă şi el să intre în lumea antreprenorilor.

„Să fii corporatist, să lucrezi la o corporaţie foarte mare e destul de uşor. Mult mai interesant este să încerci să dezvolţi un produs de la zero.

Numele tânărului programator a devenit cunoscut tuturor românilor în anul 2013. Revista americană “Time” l-a inclus în “Top 20 cei mai influenţi adolescenţi din lume”. În acelaşi an, a primit marele premiu Intel ISEF, pentru proiectarea unei maşini low-cost, fără şofer, condusă prin inteligenţă artificială.

„A fost un impuls foarte mare pentru mine, pentru că mi-a dat de bănuit şi de gândit foarte mult că ceea ce fac eu acasă, în garajul meu, în căminul meu, în camera mea de cămin sunt lucruri interesante şi cândva vor avea aplicaţie. Am avut foarte multe întâlniri remarcabile. O experienţă foarte interesantă a fost când m-am întâlnit cu fostul preşedinte Jose Manuel Barroso, am fost invitat la întâlniri private cu el şi inventatorul cubului Rubik. A fost o discuţie foarte interesantă între un inventator consacrat, cum era Rubik, şi un tânăr din Hackerville din Râmnicu Vâlcea, care face tot felul de chestii pe calculator”, povesteşte Ionuţ.

În prezent, Ionuţ lucrează la un robot industrial, care, speră el, va revoluţiona fabricarea plăcilor electronice.

„E gândit mai mult pentru garaj, pentru afaceri şi volume mai mici. Maşinăria asamblează maxim 75.000-100.000 de unităţi”, explică Ionuţ Budişteanu.

Un robot similar poate costa şi 100.000 de dolari şi este accesibil doar marilor companii. Cel proiectat de Ionuţ nu va depăşi însă 2.000 de dolari. Recent, Ionuţ a fost din nou premiat, la Salonul de Inventică de la Geneva, pentru un dispozitiv electronic capabil să detecteze jefuitorii de bănci. Ionuţ este încântat că trăieşte într-o “epocă digitală”.

„Programarea pentru mine înseamnă pasiune şi consider că este un drum în viaţă. Chiar am fost surprins să văd că în anii în care trăim noi este o epocă a programatorului, o epocă a “computer-geek”-ului. Cu siguranţă asta este viitorul”, spune studentul.

De la IT în comunism, la idei folosite de milioane de persoane

Această masă de tineri români pricepuţi în IT nu a apărut însă peste noapte… Pe Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender, căderea regimului comunist l-a propulsat în lumea celor mai cunoscuţi antreprenori. A înfiinţat, chiar în anul 1990, una dintre primele firme româneşti de IT. Înainte de 1989, Florin Talpeş şi soţia sa, Măriuca, au fost cercetători pe platforma Pipera.

„România nu a plecat de la 0 în 1990. Aş putea spune că platforma Pipera a apărut cam în acelaşi timp cu Silicon Valley. Sfârşitul comunismului a prins România cu o masă de specialişti în IT foarte consistentă. Era un rezervor de specialişti excepţionali”, spune Florin Talpeş.

După 1989, cei mai mulţi specialişti au plecat peste hotare. A fost un adevărat “exod al creierelor”. Şi soţii Talpeş au fost tentaţi să emigreze.

„Ţin minte că mi-a amintit, Măriuca mi-a amintit, soţia mea, că şi ea a pus problema asta, dacă nu facem şi noi pasul ăsta. Măriuca îmi zice că răspunsul meu a fost “Hai să încercăm doi-trei ani şi, dacă nu merge, atunci plecăm”, mărturiseşte Florin Talpeş.

S-a dovedit a fi decizia corectă. În anul 1990, afacerea cu software a familiei Talpeş începea cu un joc pe calculator.

„Exista o firmă care făcea jocuri în Franţa, avea o problemă cu un joc de tenis de câmp. Au zis: dacă în două săptămâni veniţi cu o soluţie, aveţi primul contract de la noi. Noi am venit în două zile, după două nopţi am venit cu soluţia deja către ei. Aşa că am luat primul contract. Unul din primele lucruri pe care le-am făcut a fost să merg la oameni care erau excepţionali, care lucrau în ITCI. De lucrat, lucra fiecare pe unde putea. Primele întâlniri, ca să zic aşa, le-am făcut în sufragerie la noi, aia era sala de şedinţe”, îşi aminteşte fondatorul Bitdefender.

Ideea unui antivirus românesc a venit însă mai târziu, dintr-o necesitate.

„S-a întâmplat de vreo două ori ca dischetele noastre să fie infectate, noi să nu ştim, cu viruşi. Viruşii ăştia veneau pas cu pas, dischetă cu dischetă de pe un calculator, chiar se plimbau aşa, cu sacoşa, ca să zic, veneau din Bulgaria. Tinerii talentaţi în informatică erau îndoctrinaţi şi unii dintre ei jucau rolul de activişti. Şi atunci erau unii tineri buni programatori care voiau să se răzbune pe capitalismul ăsta, pe Vest, scriind viruşi. Scriau viruşi ca activism. Şi atunci am început să studiem viruşii, să găsim instrumente”, spune Talpeş.

Astăzi, antivirusul produs de echipa lui Florin Talpeş la Bucureşti este pe primele locuri în topurile produselor de securitate IT de pe întreg mapamondul. Peste 500 de milioane de oameni de pe întreaga planetă folosesc tehnologia dezvoltată de români.

La Bucureşti se dezvoltă în prezent o soluţie de securitate pentru “internetul tuturor lucrurilor” – concept care apare din ce în ce mai des în dezbaterile pe teme IT.

„O soluţie de securitate pentru aşa numitul “internet of things”, internetul lucrurilor. Ai o grămadă de alte device-uri în casă, care rămân neprotejate. Mă refer la smart-tv-ul pe care l-ai cumpărat, mă refer la tabletele, la un e-reader, la toate device-urile pe care le ai în casă şi care trebuie protejate. Este un produs 100% românesc, produs de români”, spune Dan Berte, designer IT la Bitdefender.

Florin Talpeş se mândreşte cu faptul că business-ul său este „made in Romania”. Drept dovadă, ca logo al firmei a fost ales lupul dacic.

„Suntem o multinaţională, da? Dar putem să afirmăm: grupul e pornit din România”, spune Talpeş. Întrebat dacă a fost tentat vreodată să vândă compania, acesta a răspuns: „N-am dat un răspuns la întrebarea asta. Vrem să demonstrăm că, cu inteligenţă din România, poţi să ajungi să fii lider pe anumite segmente de înaltă tehnologie”.

Cum este să faci business cu “giganţii” din IT

Nu toţi antreprenorii cunoscuţi din IT dezvoltă afaceri care să rămână în România. Radu Georgescu s-a făcut cunoscut drept omul care dezvoltă business-uri în serie, pe care, ulterior, le vinde la preţuri uriaşe, către parteneri străini. Anul trecut, compania Axigen a fost cea de-a patra tranzacţie reuşită de Radu Georgescu, după RAV – cumpărat de Microsoft, Gecad ePayment – cumpărat de Naspers – şi Avangate – achiziţionat de Francisco Partners. Deşi i-au adus bani şi faimă, Radu Georgescu vorbeşte cu modestie despre afacerile sale.

„Asta e cel mai mişto lucru care ne face să ne sculăm dimineaţa: să iei o foaie de hârtie albă, pe care să o transformi într-un business-plan, pe care să o transformi după aceea într-un produs. Asta este satisfacţia. Faptul că cineva îţi plăteşte pe acel produs este argumentul suprem că ai făcut ceva bine. După care, din punctul meu de vedere, compania trebuie pusă în mâinile cuiva care ştie să facă mai bine mai departe”, spune antreprenorul român.

Radu Georgescu a pornit în afacerile IT încă din anul 1992, când în România se dezvolta capitalismul sălbatic.

„Atunci nu se ştia ce înseamnă o companie, ce înseamnă o firmă, cum se ţine contabilitatea”, spune Georgescu. El mărturiseşte că întâlnirile de afaceri se ţineau chiar la el în dormitor.

În anul 2003, ziarele economice anunţau că RAV, antivirusul dezvoltat de echipa lui Radu Georgescu, este cumpărat de gigantul Microsoft. Un succes nemaiîntâlnit în România până atunci. La negocieri, antreprenorul român a purtat discuţii cu Bill Gates, fondatorul companiei americane, cel mai bogat om de pe planetă la acel moment. Pentru Radu Georgescu, însă, succesul înregistrat la Microsoft rămâne un business ca toate celelalte, care nu i-a schimbat cu nimic modul de viaţă.

„Nu cred că este ceva “out of the ordinary”. Şi nu ar trebui să fie “out of the ordinary”. Oamenii din zona America sunt oameni la fel de normali ca oamenii din zona Europa şi din România. Faptul că se numesc Bill Gates, Steve Ballmer sau mai ştiu eu cum nu face nicio diferenţă. Este o experienţă foarte bună, dacă vrei să faci business global, trebuie să te întâlneşti cu astfel de oameni. Trebuie să fii cu mintea deschisă”, mai spune Radu Georgescu.

În prezent, acesta mizează pe moneda virtuală, bitcoin, dar şi pe dezvoltarea unui smart-watch, care ar putea concura cu produsul similar lansat de gigantul Apple. Rămâne convins că românii talentaţi din industrie nu ar trebui să se simtă inferiori nimănui.

„Percepţia asta de “Noi suntem în România”, de câte ori aud că firma asta românească este cea mai tare, a avut cea mai mare lansare, a avut cea mai mică lansare, a reuşit să iasă afară din România. Păi, da! E ca şi cum s-ar lăuda o firmă din Arad că a reuşit la Bucureşti. Foarte bine, bravo, felicitări! Trăim într-o lume în care Londra este la trei ore distanţă, este mai aproape decât Arad. Trăim într-o lume globală. Trăim într-o lume cu foarte multe companii mişto. Şi cred că ar trebui să ne bucurăm de fiecare companie care a început de jos şi se face mare. Sunt companii făcute de copii, fie că ei se cheamă Mark Zuckerberg sau Bobby Voicu şi mi se pare foarte-foarte mişto!”, e de părere Radu Georgescu.

Viaţa într-o firmă de jocuri pe calculator: Între muncă şi distracţie

În România, ultimii ani au adus pentru segmentul IT sume uriaşe de bani. Din ce în ce mai mulţi români trăiesc poveşti de succes. Unii dintre ei fac bani chiar şi în joacă.

Cristi Badea, Bobby Voicu şi Elvis Apostol au pariat pe un joc de cărţi online, după un brand celebru: Solitaire. A devenit în doar doi ani un adevărat fenomen social. Solitaire Arena a adunat peste un milion de utilizatori la nivel mondial. Jocul produs la Bucureşti a fost remarcat inclusiv de cei de la Facebook.

„Nu cred că a pornit exact ca o glumă, pur şi simplu căutam un titlu. Am văzut ironia să faci un joc la dublu care se cheamă “Solitaire”, care înseamnă “Singur”, dar focusul nostru în perioada aia era foarte mult pe eficienţă. Investiţia iniţială nu a fost foarte mare. Cred că a fost câteva zeci de mii de dolari, care au fost economiile noastre”, spune Bobby Voicu, co-fondator al unei firme de jocuri.

„Am început acum trei ani de zile. Am fost la Dublin, la un accelerator de business. În Irlanda am început, au fost probabil 200 de aplicaţii, au ales probabil 10 echipe, noi am fost una dintre el, eram singura din România. Şi în Irlanda am dezvoltat foarte, foarte mult proiectul”, spune, la rândul său, Cristi Badea, co-fondator la aceeaşi companie.

Al treilea partener în afacere, Elvis Apostol, spune că şi-a dat demisia de două ori de la locul de muncă pe care îl avea. „Pentru că nu-mi doream doar atât, nu era suficient să-ţi doreşti doar să câştigi nişte bani. Voiam să fac ceva, voiam mai mult, mult mai mult”, spune el.

În prezent, jocul dezvoltat la Bucureşti se află în Top 3 în Europa. Românii au fost felicitaţi de fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg.

„Specific legat de Mark, am avut ocazia chiar săptămâna trecută să ne întâlnim şi ne-a felicitat pentru ce rezultate avem în momentul de faţă”, spune Cristi Badea.

Este mult de muncă, dar este timp şi pentru distracţie. Pe modelul marilor giganţi IT din Silicon Valley, birourile programatorilor sunt locuri unde găseşti jocuri, mâncare şi spaţii de relaxare.

Sursa: digi24

Româncele s-au făcut remarcate peste hotare atât prin frumuseţe cât şi prin ambiţie. Fie că sunt fotomodele, actriţe sau sportive, le cunoaşte şi le respectă o lume întreagă.

Sursa – realitatea.net